În ultima săptămână din aprilie ni s-a propus să mergem la Buşteni cu nişte prieteni. Când am aflat n-am mai întrebat nimic, am zis un mare “DA!”. Mi-era dor de umblat, voiam să mai ies puţin din oraş.

Aşa că pe 1 mai am plecat spre munte. De data asta cu maşina mea, pentru că este mai economică, consumă mai puţin. Şi prin urmare am condus eu. Întâi pentru că aşa am vrut şi apoi pentru că de fapt numai eu aveam actele la mine. Am ajuns după-amiază, ne-am cazat la Pensiunea Iri. Numele sună puţin ciudat, dar vă asigur că este o pensiune foarte ok.

Pensiunea are o parcare măricică, au încăput la un moment dat şi 8 maşini. Camerele sunt mari, cu o vedere superbă spre munte. Sunt dotate cu frigider, televizor, internet wireless (mie nu prea mi-a mers), pat matrimonial, baie cu cabina de dus. Pentru 3 nopţi de cazare am plătit 350 lei. Pensiunea are restaurant, dar se comandă din timp mâncare şi se prepară. Micul dejun costă 20 de lei/persoană iar prânzul sau cina 30 de lei.

Cele 4 zile la munte le-am petrecut plimbandu-ne prin staţiuni. Am fost prin Buşteni şi Sinaia, şi am făcut doar “window travelling” în Predeal şi Azuga. Am fost dezamăgită de unele restaurante din Buşteni, respectiv Sinaia. Am primit porţii mici şi scumpe, servire destul de proastă, mâncare nu tocmai remarcabilă, meniuri slăbuţe şi am avut surpriza nici să nu ni se dea bon la un restaurant din Sinaia care părea a fi ok (arăta bine şi era aglomerat). O altă surpriză neplăcută a fost la un mic supermarket din Buşteni care vindea carne expirată. Noroc că eu mă uit mereu la data de expirare.

Nu putea lipsi un drum cu telecabina pe platoul Bucegi, la Sfinx & Babele. N-am mai fost acolo de când eram mică. Nici nu-mi mai aminteam mare lucru. Un drum dus-întors cu telecabina Buşteni-Babele costă 68 de lei. Pe platou ne-am trezit cu o grămadă de zăpadă şi noi toţi eram în adidaşi. Ne-am descurcat până la urmă.

După vreo oră de plimbări, poze şi inspirat aer curat am luat o altă telecabină spre Mănăstirea Peştera Ialomiţei, dus-întors 30 de lei/persoană. Aici nu mai fusesem, nici nu ştiam de acest loc. Am mers o mulţime pe jos, am urcat şi coborât tot felul de scări, am admirat o cascadă şi am ajuns la Mănăstire. Biletul de intrare costă 8 lei. Am avansat spre Peşteră – drumul se îngusta, aerul era din ce în ce mai umed, picura apă de sus, era apă peste tot, poduri din lemne puse pe jos, scări mici. Peştera Muierii nu mi s-a părut la fel de înfricoşătoare, poate pentru că eram cu însoţitor. Aici eram singuri, de capul nostru. N-am fost chiar până la capăt, ne-am întors că de-acum era cam aiurea treaba. 🙂

Într-o altă zi din vacanţă am mers până în Braşov. Am urcat şi până în Poiană unde iarăşi nu mai fusesem de ani buni. Ne-am plimbat prin Piaţa Sfatului, am mâncat o îngheţată foarte bună, am stat pe o băncuţă şi-am admirat clădirile vechi şi străduţele simpatice. Iubesc Braşovul, mi se pare un oraş atât de frumos şi boem. La fel de mult îmi place şi Sibiul. M-aş plimba ore în şir pe străduţele din aceste oraşe, îmi sunt tare dragi. Tot în Braşov ne-am oprit şi la McDonalds, am vrut să gustăm McMicii să vedem cum sunt. 🙂

Cam asta a fost la munte. Per total a fost o vacanţă destul de scumpă, am cheltuit cam 1100-1200 de lei pentru 2 persoane cu benzina, cazarea şi mâncarea (aş menţiona şi costurile cu telecabina care sunt mari – 68X2 + 30X2). Şi încă am făcut economie, n-am mâncat numai la restaurant şi n-am cumpărat tot felul de suveniruri. Dar am zis că merităm să ne bucurăm într-un fel mai deosebit de zilele libere de Paşte. Oricum dacă nu plecam la munte cheltuiam banii pe tot felul de dulciuri şi mâncăruri de Paşte, ieşiri în oraş şi probabil haine, aşa că n-am ieşit nici în câştig, nici în pierdere.

În plus eu mereu zic că banii daţi pe călătorii nu sunt bani pierduţi. Aş investi oricând în călătorii, mai degrabă decât în haine sau orice altceva.