Mi-era dor de un weekend liniştit, în care să stau departe de telefon şi net, de aglomeraţia oraşului, de toată campania asta electorală mizerabilă. Aşa că am m-am retras pentru câteva zile la Casa Bunicilor, în Gura Humorului.
Nu e vorba de casa bunicilor mei, ci de pensiunea Casa Bunicilor, o pensiune deosebită, formată din 3 case bucovinene (1880-1920) restaurate, întinsă pe 5 ha de pădure, cu pârâuri şi iazuri de păstrăvi. Noi am stat la Căsuţa Irinucăi, o căsuţa unifamilială cu baie şi 2 locuri de cazare în pat matrimonial la mansardă. Deosebit la această căsuţă este că încălzirea se face la o sobă tradiţională cu lemne, aşa încât poţi avea plăcere să faci singur focul.
Imediat ce-am ajuns la pensiune s-a făcut focul în căsuţa noastră. Am admirat mobilierul autentic, am urcat şi-n mansardă să vedem unde vom dormi, după care ne-am dus fugă la restaurant, înfometaţi după drum. Din păcate n-am făcut poze la ce-am mâncat, dar vă garantez că totul a fost delicios! Eu am ales să mănânc grătar de pui cu sos de hribi şi smântână, plus mămăliguţă. Partenerul a mâncat un şniţel cu caşcaval cu garnitură de cartofi la cuptor şi castraveţi muraţi (foarte buni!). Plus un pahar de vin.
Cât aşteptam masa am făcut cunoştinţă şi cu proprietarul pensiunii care ne-a povestit un pic despre istoria locului, despre cum a găsit cele trei case, cum le-a adus. Ne-a povestit de animăluţele pe care le are pe proprietate (cai, ponei, câini, pisici, găini, curcani, capre, oi, porci, vaci), despre sera unde creşte diverse legume şi ierburi. În afară de aprovizionarea cu alimente precum zahăr, ulei, făină, are în curte tot ce are nevoie pentru hrană. Aşa că la restaurant puteţi fi siguri că veţi mânca mâncare sănătoasă şi ecologică.
După masă ne-am întors la Căsuţa Irinucăi şi am putut să o admirăm pe îndelete. Cuvintele sunt de prisos, sper însă să observaţi cât de frumoasă e din pozele de mai jos. Mobilierul este autentic. De exemplu dulapul din a doua imagine (în partea dreaptă) are 70 de ani vechime. La soba din prima imagine am făcut foc. Ne-am chinuit puţin la început, nu aveam hârtie, nu aveam chibrituri, dar am învăţat şi a fost o adevărată plăcere. Am tot stat la gura sobei, am admirat focul, am ascultat trosnetul lemnelor. Am folosit şi plita – am făcut ceai de câteva ori.
La masa din imagine am mâncat bucate tradiţionale, cumpărate din piaţa din Gura Humorului: zacuscă cu hribi, dulceaţă de mure, sirop de brad, caş, pâine de casă.
Dormitorul se află la mansardă. Urci câteva scări şi ajungi la cel mai cochet dormitor pe care l-am văzut în ultima perioadă. Un pat matrimonial se întinde pe toată lungimea camerei, alături de un rând întreg de cărţi. Este prezent şi un televizor, care însă rapid a fost scos din priză pentru a face loc încărcătoarelor de laptop şi telefon.
Căsuţa beneficiază bineînţeles şi de baie proprie, cu duş. Este apă caldă, chiar fierbinte. N-am pozat baia, dar ea este situată la parter, vis-a-vis de uşa de la intrare.
Fiecare geam al căsuţei este orientat către o privelişte frumoasă. Nu este ceva întâmplător, aşa a dorit proprietarul. Nu sunt geamuri către muntele de lemne din spate sau către parcare, ci doar către pădure, iaz, balansoare.
Ne-am plimbat pe domeniu, am văzut iazul cu păstrăvi, sera, grajdul cu animale. M-am jucat cu Junior, căţelul care numai junior nu este, cu pisicile, m-am relaxat într-un hamac, m-am legănat în balansoar.
Este un loc tare frumos, liniştit, aproape de natură. Eşti înconjurat de animăluţe prietenoase (căţelul şi pisicile vin după tine, miorlăie, vor mângâiaţi, alintaţi şi bineînţeles hrăniţi), de un personal prietenos şi dornic să îţi facă şederea cât mai plăcută. De aceea eu zic că merită.
La final să vă zic şi de preţuri, că şi astea-s importante. O noapte de cazare la Căsuţa Irinucăi este 150 lei. Puteţi face focul de ori câte ori doriţi, lemne sunt la discreţie, dacă nu doriţi să vă ocupaţi de foc, vă ajută cei de la pensiune. Preparatele la pensiune au preţuri precum: 11 lei ciorba de legume sau fasole, aproximtiv 15 lei ciorba rădăuţeană sau cu carne (fiindcă ciorbele sunt proaspete, nu găsiţi toate sortimentele, în fiecare zi se găteşte de dimineaţă un fel de ciorbă), 21 lei grătar de pui cu sos de hribi şi smântână, 8 lei clătite cu dulceaţă de casă, 5 lei un pahar de vin, 3 lei un ceai. Cam atât îmi amintesc.
Îmi voi aminti mereu cu drag de weekendul tradiţional şi liniştit la Casa Bunicilor. Şi acum că ne-am reîncărcat bateriile, ne reîntoarcem la muncă. Vă urez spor, să aveţi o săptămână cât mai frumoasă!
nu-mi vine sa cred!!!!!!!! mi s-a facut pielea gaina! am fost la casa bunicilor (o, ce dor mi-e de locurile acelea!!!) in 2009 insarcinata fiind, prin iunie. abia o terminase omul Acela de pus la punct totul, chiar in casuta de sus unde e si restaurantul mai erau camere nemobilate. un loc de vis. locuiam pe vremea aceea in Pascani acum sintem in Bucuresti si ce dor mi-ai facut cu postarea asta! ma bucur ca ti-a placut! e un loc de vis! de vis!
Ma bucur ca ti-a placut si tie! Am ramas impresionata de pensiune, de tot ce s-a facut acolo, de faptul ca s-a insistat pastrarea traditiei.
da, casutele acelea si mobilierul chiar de pe vremea bunicii imbinat discret cu lucruri modern, super, super…si domnul foarte volubil si deschis la minte. merita si chiar nu este scump.asa oameni si locuri chiar merita primovati!
Foarte frumoasa zona si cabanuta. Iar dormitorul acela nu te duce cu gandul decat la intimitate si tot felul de fantezii 🙂
Off…