Cooking…

Nu am fost niciodata pasionata de gatit…probabil din cauza ca nu a fost nevoie sa stiu sa gatesc. Mereu cand veneam acasa mancarea era pregatita si nu mi se cerea niciodata ajutor pentru pregatirea ei. Asa am ajuns ca in clasa a 11-a sa nu stiu sa curat un cartof. 🙂 Felix m-a invatat si tot cu el am invatat sa gatesc cateva lucruri de baza. Dupa terminarea orelor, mergeam la el acasa si stateam impreuna pana la 4, asa ca trebuia sa facem ceva de mancare. Faceam cartofi prajiti, “porcusori” (cabanos taiat in bucati si crestat la margini, prajit in ulei), crenvusti fierti. Mancare nu foarte sanatoasa, dar care se facea rapid, usor si economic.

Apoi m-am mutat singura. M-as fi asteptat ca acum sa invat sa gatesc, dar nu a fost asa. Mereu mancam in oras sau luam mancare de la parinti. Eu imi faceam doar pentru mine paste sau cartofi fierti, eventual o supa la plic. Prietenele mele, majoritatea foarte pricepute in ale gatitului, s-au oferit de multe ori sa ma invete, dar mereu ne luam cu vorba si uitam sa facem mancare.

Citeste in continuare: Cooking…

Lucruri mai putin placute

Tot v-am povestit despre bucuriile pe care mi le aduce blogul. La toate acestea se adauga si cateva nemultumiri, mai importante sau nu.

  • Concursul organizat pe acest blog – inca in desfasurare: Imi pare rau sa vad oameni atat de ahtiati sa castige un obiect incat stau si se inscriu de pe acelasi ip (de vreo 9 ori!) sau se inscriu din nou dupa cateva zile (cu acelasi nume). Nu mai sunt multi oameni cinstiti pe lumea aceasta.
  • Proiectele oferite gratis: Stiind ca multi studenti au nevoie de un exemplu, de un model, atunci cand realizeaza un proiect m-am oferit sa le trimit proiectele mele. Tot pe blog cei de la FEAA pot gasi numeroase grile sau structuri de proiect, cu siguranta de ajutor. La acel articol cu proiecte am primit multe comentarii, multi imi cereau ajutorul. Bineinteles ca din aceia, putini s-au gandit sa citeasca articolul, sa vada ce proiecte le pot oferi, din ce domenii. Unii s-au trezit sa-mi ceara sa le trimit toate proiectele pe care le aveam! Probabil ca sa le vanda pe niste site-uri. Altii primeau proiectele de la mine dar nu se mai oboseau sa mai trimita un mersi. Avand in vedere toate acestea (asa patesti cand incerci sa faci fapte bune) am renuntat la a mai trimite proiecte. Am si scris mare, in titlu (ca oricum nu citesc ei articolul, ci doar titlul) ca nu mai este valabil. Insa ce credeti? Azi iar un comentariu, o cerere de proiect – macar daca in comentariu scria: Am vazut ca nu mai trimiti insa te rog mult sa ma ajuti…nu, nici macar nu a fost luat in seama acel titlu. Probabil o sa se prinda singura cand nu va primi nimic in mail.

Citeste in continuare: Lucruri mai putin placute

Amintiri despre ceai

Ceaiul este bautura care a castigat cel mai mult in popularitate in ultimii ani. Daca inainte era baut numai de batrani, tinerii fiind atrasi de Pepsi si Coca Cola, acum este cea mai la moda bautura pentru femei. S-au deschis zeci, chiar sute de ceainarii, cafenele (unde tocmai ceaiul este vedeta, nu cafeaua) pe intreg teritoriul Romaniei. Meniurile abunda de retete de ceai cu tot felul de arome: iasomie, mango, kiwi, lamaie, fructul pasiunii, mandarine, s.a sau culori: ceai rosu, negru, verde, alb, galben. Inainte era consumat in combinatie cu putin zahar si o feliuta subtire de lamaie, acum este indulcit cu miere de albine, servit in cescute care de care mai colorate, cu un biscuit sau fara, mereu fierbinte si delicios.

S-a cam uitat de ceaiurile populare acum cativa ani: ceaiul de tei, de menta sau musetel, de sunatoare si coada calului. Aceste tipuri de ceaiuri terapeutice nu sunt la moda deoarece nu au toate un miros foarte placut sau sunt amare. Si nici denumirea nu le ajuta…Ce ati prefera sa comandati la cafenea: ceai de coada calului sau ceai Fragola Colada? Nu se mai tine cont de intentia initiala a ceaiului: acela de a calma si de a vindeca. Ceaiurile nu se mai fac din plante de-abia culese, ci din pliculete cu compozitie sfaramata sau plante uscate…Nu mai rugam bunicii sa ne trimita frunze de tei sau musetel, ci mergem si cumparam din supermarketuri acele pliculete, usor de aruncat intr-o ceasca, peste care se toarna apa fierbinte.

Citeste in continuare: Amintiri despre ceai

La ce sa te gandesti inainte de a-ti deschide o firma

Chiar zilele trecute discutam cu un coleg despre posibilitatea ca el sa-si deschida o firma. Stia ca am firma mea si ca aveam putina experienta si m-a intrebat cateva detalii. Am fost extrem de surprinsa sa aflu ca nu avea nici cea mai mica idee despre subiect si cu toate acestea el isi deschidea in cateva zile firma. Pana la urma l-am facut sa se razgandeasca si cred ca este cea mai buna solutie pentru moment.

Inainte sa-ti deschizi o firma documenteaza-te foarte bine! Gandeste-te ce vrei sa faci si ce resurse ai. In zilele noastre, in Romania cel putin, nu e suficient sa ai o idee buna.

Citeste in continuare: La ce sa te gandesti inainte de a-ti deschide o firma

Leac pentru plangeri

In nuvela istorica “Alexandru Lapusneanu” scrisa de Costache Negruzzi am putut citi cum Lapusneanu i-a oferit sotiei sale un “leac de frica”. Eu am avut parte de un leac pentru plangeri cand am vazut si am citit ceea ce va voi arata mai jos, dupa paragraful introductiv.

Suntem un popor de suparati, cum discuta si Iulia. Tristi pe strada, tristi acasa, toata ziua stam si ne plangem de cat de grea e viata noastra, de cat de nedrept e totul. Nu zambim, nu vrem sa traim, asteptam mereu ceva bun sa ni se intample, dar fara sa facem noi ceva in acel sens. Suntem suparati ca la facultate profesorii nu ne asculta cu atentie, ca nu ne apreciaza ideile, ca ni se pun alte note decat am dori noi. Suntem suparati ca parintii sunt severi, ca nu ne lasa mereu sa facem ceea ce vrem noi. Suntem suparati ca nu gasim un loc bun de munca, ca nu suntem platiti precum am merita. Suntem suparati ca cel pe care il iubim nu ne iubeste la randul lui. Suntem suparati ca nu avem prieteni, ca nu avem mama sau tata, ca nu avem o locuinta proprie, masina sau bani. Suntem suparati caci suntem bolnavi sau avem rude bolnave, ca avem copilul bolnav, ca nu l-am putut proteja sau ajuta. Sunt mii de motive pentru care putem fi suparati si unii chiar avem dreptul sa fim suparati, dar doar pentru o vreme. Orice suparare am avea, putem si trebuie sa gasim mii de motive pentru care sa fim bucurosi.

Citeste in continuare: Leac pentru plangeri

Caut partenera de suferinta :)

M-am hotarat (cu greu, bineinteles) sa reincep sedintele de fitness pentru a ma pregati corespunzator pentru vara, dar mai ales pentru a-mi fortifica musculatura si pentru a capata putina forta (mai ales la maini, marea mea problema). Nu am mai facut sport de asta vara, cand am facut cateva sedinte de fitness, asa ca ma incadrez la categoria incepatori.

Cine este interesat de putin fitness (in Iasi) il rog sa ma contacteze pe mail, messenger sau chiar si aici. Merg cu mult mai multa placere impreuna cu cineva si am tot interesul sa cresc sansele de a ma tine de sport. Am cateva preferinte: fitness la clubul Armony (cel de langa Moldova Mall) – am mai fost acolo si e foarte ok, instructorul te ajuta, sunt suficiente aparate, vestiarul este curat, s.a. Nu ma intereseaza aerobicul, am mai facut si nu sunt foarte multumita. Un abonament de fitness nelimitat la Armony costa 130 lei/luna pentru elevi si studenti (pentru alte preturi si informatii, vedeti www.club.armony.ro). Mi-as dori un program cu 2, 3 sedinte pe saptamana.

Citeste in continuare: Caut partenera de suferinta 🙂

Despre Samsung S5230

Am acest telefon de cateva luni deja (de la Craciun mai exact), versiunea pe negru – Noble Black. Am vrut sa astept putin inainte de a scrie un articol despre el pentru a-i descoperi atat punctele tari, cat si punctele slabe.

Stiti ca mi-am dorit mult acest telefon. Mi-a placut foarte mult cum arata (telefoanele Samsung de obicei au un design atragator) si mi s-a parut a fi la un pret foarte bun. 600 lei (la liber, nu mai am de gand sa iau telefoane la abonament) pentru un telefon cu ecran senzitiv, camera de 3.2 megapixeli, s.a. este o suma mai mult decat decenta. Daca il cumparati de pe emag costa doar 559 lei. Daca vreti sa-l cumparati din magazin mergeti la Cosmote. La Orange nu cred ca este (nu l-am vazut la ei).

Punctul lui forte este designul. Arata bine, are teme ok (poti sa-ti adaugi pe el tot ce vrei, eu n-am avut timp si chef), este usor (92 grame) si pentru un telefon cu touchscreen nu are dimensiuni prea mari, deci e perfect pentru o fata. Prin comparatie Iphone-ul este mult mai mare (dar nu contest ca este mai bun). Mai este disponibil pe alb si roz.

Bateria tine foarte mult timp. Am citit ca tine 7 zile in retelele Vodafone si Cosmote iar cineva a spus ca l-a tinut si 3 saptamani, in care intr-adevar nu prea l-a folosit. Si in Orange tine mult, nu stiu daca chiar 7 zile, deoarece eu chiar vorbesc mult la telefon – o ora pe zi cel putin. Totusi 4, 5 zile tine cu siguranta.

Camera foto are cateva functii deosebite: smile shot, panorama, cadru, mozaic, continuu, insa nu are blitz. Acum ca a aparut telefonul de la Sony Ericsson cu camera de 8.1 megapixeli, performanta oferita de Samsung nu mai are un impact atat de mare, insa raportul calitate/pret este unul foarte bun.

Foarte mult imi plac widgeturile, care se pot muta pe ecran. Aplicatia multi-desktop iti permite interschimbarea a 3 desktopuri printr-un simplu slide cu degetul iar pe fiecare desktop iti poti pune ce widgeturi vrei. Eu de exemplu mi-am pus un widget care imi spune temperatura de afara si unul pentru a trimite rapid sms-uri. Telefonul are si accelerometru (ca si Iphone) – senzor de miscare/inclinare. Cand scrii un sms, prin inclinarea telefonului poti alege tipul de tastatura completa sau tastatura clasica. Sau cand te uiti la poze, prin simpla inclinare, poti sa le rasfoiesti sau sa le vezi orizontal/vertical.

Citeste in continuare: Despre Samsung S5230

Colegi de scoala – bloggeri in 2010

Ma bucur sa descopar bloguri ale colegilor de scoala – imi place sa ii cunosc intr-un alt mod si sa vad ce preocupari au acum, dupa terminarea scolii. Dintre acestea cea mai interesanta idee mi se pare cea a colegilor de la Facultatea de Informatica – un blog album foto cu toate iesirile, vacantele sau experientele traite (in grup sau personal).

  • Blogul Luizei, colega de gimnaziu – “Viata printre aburi de cafea”
  • Blogul grupei 3B de la Facultatea de Informatica, in cadrul careia au scris (sau au aparut prin poze) Alina, colega de scoala primara, Monica, colega de liceu, Paul, coleg de gimnaziu si Evelina, colega de liceu si facultate –“Despre viata de student si nu numai”
  • Blogul administrat de Petronela, membra intr-un grup de dans, colega de banca din gimnaziu si liceu – Ansamblul Coconite

Citeste in continuare: Colegi de scoala – bloggeri in 2010

Impresii dupa primul concurs organizat

Este vorba de un concurs organizat pe alt site, nu cel care este inca in desfasurare pe acest blog.

Tipul de concurs ales a fost cel cu tragere la sorti si participare prin lasarea unui simplu comentariu cu produsul preferat, avand posibilitatea de a castiga exact acel produs. De ce este atragator pentru cei care participa? Permite participarea oricui, nu iti trebuie creativitate, timp sau alte resurse. De ce este eficient pentru cei care ofera premii? Pentru ca oferind exact produsul pe care participantul si-l alege, il determini sa intre la tine pe site si sa se uite cu atentie la produse, pentru a gasi exact ceea ce isi doreste. Nu o sa participe nimeni cu un produs la intamplare, care sa nu-i placa.

Si acum partea proasta…Prin participarea doar pe baza unui simplu comentariu, fara nici o alta conditie, practic lasi o poarta deschisa pentru cei care participa de mai multe ori. Degeaba le explici ca-i descalifici, ca iti poti da seama dupa ip…nu, ei vor participa cu toate cele 10 adrese de email pe care le au. Sau, vor ruga toti membrii familiei sa participe la concurs, fiecare cu adresa lui de email, dar cu acelasi ip. Macar de-ar avea suficienta minte sa astepte pana la urmatoarea conectare pentru a li se schimba ip-ul (pentru cei care au ip dinamic) in loc sa lase 9 comentarii in 3 minute, cu alt nume, cu adrese de email de genul pisicutza@yahoo.com, si mai mult, cu alte produse alese (pentru a nu da de banuit…).

Citeste in continuare: Impresii dupa primul concurs organizat