Din pacate am terminat toate episoadele din The Office, asa ca am pornit iar cautarile pentru un serial care sa fie agreat atat de mine cat si de prietenul meu. Si asa am gasit Chuck, un serial care imbina comedia si actiunea, suficient de “usurel” pentru a putea fi urmarit seara, inainte de culcare.
Uitandu-ma zilele trecute prin mailurile vechi de pe celalalt cont de messenger, am gasit niste comentarii acceptate pe un blog mai vechi de-al meu. Uitasem de el complet! 🙂
Se pare ca in septembrie 2006 eu aveam domeniul eusmihaela.info pe care scriam destul de des, in general glumite sau povestiri funny. De unde acel nume de domeniu? Eh, cred ca stiti ca in adolescenta, noi – generatia mirc & messenger (LOL), eram strigati si cunoscuti cu numele de id, nu cu numele de botez. Iubitul meu era “eus”, eu am fost “Erika” si apoi “Daphne”. Ce hilare mi se par acum aceste nume…si cand ma gandesc ca aveam colegi de clasa care ma strigau Erika prin scoala.
Am gasit de curand un blog interesant cu foarte multe recomandari de filme. Pana acum urmaream FilmBlog.ro dar acestia au cam renuntat la blog si posteaza foarte rar articole.
Dintre recomandarile de pe acel blog am ales sa urmaresc filme precum Unthinkable, Up in the Air, Up si filmul de care va voi vorbi acum, You Don’t Know Jack. Am ales acest film datorita distributiei de exceptie, formata din Al Pacino, Susan Sarandon si John Goodman si nu m-am obosit sa fiu foarte atenta la subiect sau sa ma uit la trailer.
Nici nu a fost cazul. Desi foarte lung, filmul este unul de exceptie. Prezinta pasaje din viata lui Jack Kevorkian, un medic care lupta pentru legalizarea eutanasiei si a sinuciderii asistate. Am fost uimita sa aflu ca personajul interpretat de Al Pacino este chiar unul real. Jack Kevorkian cel adevarat inca traieste si lupta pentru legalizarea eutanasiei. Puteti citi mai multe despre el pe pagina de Wikipedia.
Jack Kevorkian sustine ca a ajutat cel putin 130 de persoane sa moara. Acestea sufereau de boli precum cancer, Alzheimer, Parkinson, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica, si tot ce isi doreau era sa moara cu demnitate si sa nu mai sufere. Kevorkian a inregistrat discutiile cu pacientii sai, ceea ce l-a ajutat atunci cand a fost judecat. Aceste discutii au fost prezentate si in film – suferinta acelor oameni iti rupe sufletul.
Kevorkian este urat sau iubit – nu exista o cale de mijloc cu el. Unii cred ca numai Dumnezeu poate decide cand murim, altii ca avem dreptul sa luam aceasta decizie, atat timp cat nu avem vreo sansa la o viata normala. Eu cred ca nimeni nu merita sa traiasca o viata plina de suferinta si daca luam decizia sa murim in mod rational, fara sa fim deprimati, nu facem nimic gresit.
Am adaugat si trailerul:
Intalnirea noastra offline se va desfasura duminica, 18 iulie, la ora 11.00. Locatia aleasa este *Maideyi, in mare parte datorita interesului angajatilor de a o promova (au lasat un comentariu la articolul despre intalnire, in care ne invitau acolo).
Nu va fi o simpla intalnire ci un mix de book club, blogmeet si schimb de carti. 🙂 Asteptam cat mai multe persoane! Daca puteti si vreti sa faceti schimb de carti, aduceti cu voi o carte sau doua.
Ma bucur ca Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor evolueaza si include in programele sale cat mai multe oportunitati pentru studenti.
Am fost placut surprinsa sa aflu despre cele doi noi programe de master in limba engleza, realizate in parteneriat cu Universitatea din Groningen, Olanda. Cele doua programe sunt Finance and Risk Management si Marketing Management. Ma asteptam sa coste foarte mult, insa pretul lor este acelasi ca la programele obisnuite.
Citeste in continuare: Master in limba engleza: Marketing Management
Dupa deziluzia cu Shrek Forever After, nu aveam asteptari prea mari de la filmul de animatie Up. Numele filmului si posterul nu m-au atras in mod deosebit, de aceea nici n-am urmarit filmul pana acum (este lansat totusi de un an).
Am auzit prima data de parfumurile Fragonard atunci cand am primit unul de la mama iubitului meu. Mai exact, Fleur de Vanille, care m-a cucerit cu aroma lui de vanilie si trandafir, combinata cu ciocolata, cacao si mosc si desi eram adepta unui singur parfum, l-am folosit cu placere.
De mic copil am fost invatata de parintii mei sa imi doresc sa invat, sa obtin cat mai mult. De aceea copilaria mea s-a desfasurat in jurul cartilor si a matematicii si nu o spun cu regret, deoarece acea copilarie m-a facut sa ajung asa cum sunt acum.
La 10 ani, in afara de temele de la scoala, aveam si teme suplimentare, pentru meditatii. Veneam de la scoala la 1, mancam, dormeam, iar de la 4 la 10 seara invatam. Weekendurile nu erau numai pentru joaca si distractie ci erau cele 2 zile libere pentru meditatii. Sambata aveam matematica de la 9 dimineata la 1 la pranz iar duminica informatica, limba romana sau biologie (cand invatam pentru bac aveam si cate 2 in aceeasi zi). Nici cand eram bolnava nu renuntam la invatat. Nu pot sa uit cum odata, dupa ce statusem o saptamana la pat cu gripa si temperatura de 39 si ceva, am ales sa merg la meditatie la limba romana, asa slabita cum eram. Profesoara de romana a apreciat mult acel gest de-al meu, acea ambitie de a invata si de a incerca sa fiu cea mai buna.
In ultimul timp tot primesc tricouri cadou. Unul de la Lecturi Urbane, pentru toti organizatorii, unul de la Sheepses pentru un concurs castigat si unul de la CeRecomand, un tricou personalizat pentru toti editorii. Toate trei imi plac. 🙂