Romantism și iubire

CerereInCasatorie2

Se apropie Ziua Îndrăgostiților așa încât gândul începe să ne poarte spre cele mai fericite momente din relație, începând de la primul ținut de mână și primul sărut și până la cererea în căsătorie. Unii (majoritatea bărbați) spun că transformarea cererii în căsătorie într-un eveniment romantic este inutilă și că nu are niciun rost. Eu însă consider că nu strică ca tu, femeie sau bărbat, să-ți dai un pic silința și să creezi o amintire frumoasă care să stea la baza căsătoriei voastre.

Mereu am admirat cererile de căsătorie originale. Asta nu înseamnă că le-am considerat pe toate potrivite mie, însă mi-a plăcut să văd o astfel de demonstrație de iubire.

Prima cerere în căsătorie pe care am văzut-o a fost la facultate, în apropierea Crăciunului. Era de fapt ultima zi de cursuri și la plecare, pe la 8 seara, la ultimul etaj, s-a strâns un grup de colindători. Studenții care se aflau în zonă s-au oprit să asculte muzică iar la finalul primei colinde, din grup a ieșit un tânăr care s-a așezat în genunchi în fața unei fete care urmărea spectacolul și a cerut-o în căsătorie. Mi s-a părut foarte simpatic și dacă cumva ei doi s-au cunoscut la facultate, e cu atât mai potrivit și special. Citeste in continuare: Romantism și iubire

Înfrumusețarea spațiului de locuit

La începutul lunii vă povesteam că vreau să economisesc mai mulți bani. Am realizat că nu e chiar ok să cheltui bani pe tot felul de nimicuri când cu ei aș putea investi în lucruri mai durabile, care să-mi folosească mai mult și mai bine. Un exemplu ar fi modernizarea apartamentului meu, care din păcate nu a mai suferit vreo modificare importantă de vreo 10 ani, dacă nu chiar de mai mult timp.

Partea bună e că atunci când a fost mobilat ultima dată s-au folosit produse de calitate, de care mă bucur și acum. Cum ar fi o ușă foarte bună și rezistentă, un mobilier de bucătărie modern și util, un birou ok. Ce nu-mi mai place mie acum și consider că este depășit este mobilierul din sufragerie și culoarea de pe pereți. Vreau ceva nou, vreau ceva modern și frumos, vreau ceva care să mă facă să simt că locuința mea este frumoasă.

Citeste in continuare: Înfrumusețarea spațiului de locuit

Discriminare?

Am pus și pe Facebook această poză, dar simt nevoia să spun și câteva cuvinte referitoare la ea. Nu este o poză preluată de pe net sau din alte părți, este făcută de mine unui formular pe care trebuie să-l completez. Mare mi-a fost mirarea să văd în categoria “Apartenență la un grup vulnerabil” răspunsul simplu “Femei”.

Mirare, consternare, zâmbete de la bărbații din firmă. Nu puteam să cred că cineva (nu oricine, o persoană care creează astfel de formulare) ar putea considera că femeile în general sunt la fel de vulnerabile ca ceilalți din tabel. Suntem mai independente ca oricând, ocupăm funcții de conducere în unele dintre cele mai mari firme din lume, nu avem nevoie de nimeni să ne ajute să ne facem viața așa cum ne dorim.

Citeste in continuare: Discriminare?

Dor de călătorie

Să mă duc în depărtare
Peste munți și peste mare.
Să mă duc în lumea-ntreagă
Ca o pasere pribeagă.

(Dor de călătorie, Vasile Alecsandri)

Zilele astea mă tot gândesc la ce vreau eu de la viața asta, care sunt obiectivele mele principale, ce m-ar face fericită. Și un lucru de care sunt 100% sigură e că-mi doresc să călătoresc. Mult. Vreau să văd lumea. Vreau să ajung în China, vreau să văd câteva orașe din Statele Unite, vreau să-mi fac vacanța de vară în Republica Dominicană sau Maldive. Vreau să fac un city break la Roma, vreau să revăd Parisul, vreau să ajung în Anglia și Portugalia. Nu vreau să las neexplorată nici Africa, ar fi un vis îndeplinit să ajung în Africa de Sud, Maroc, Kenya, Tunisia. Dubai e un oraș unde aș vrea să mă plimb la un moment dat, în Turcia mi-aș dori să-mi petrec măcar o săptămână de vară. O destinație de vis ar fi și Islanda, unde cu puțin noroc aș putea vedea Aurora Boreală.  Indonezia, Australia, Japonia sunt destinații unde mi-e greu să cred că aș putea ajunge, dar nu costă nimic să visezi. Citeste in continuare: Dor de călătorie

Ceva ce aș face

La începutul anului vă povesteam în cadrul unei lepșe că dacă ar fi să încerc vreo operație estetică, aș alege rinoplastia. Ba chiar am vorbit despre această operație cu familia mea, de mai multe ori, și a rămas ca fiind ceva care poate va fi făcut în viitor.

Dar care e problema cu nasul meu? Păi când aveam vreo 12 ani, am căzut dintr-un leagăn (scrânciob) încercând să mă dau jos din el. Nu avea viteză, însă sub leagăn erau dale de ciment și am căzut foarte, foarte rău. Mare noroc am avut atunci că nu mi s-au spart ochelarii și nu mi-au intrat cioburi în ochi. Însă m-am lovit rău de tot la nas. M-am dus la doctori, mi s-a zis că nu e rupt, în schimb era bineînțeles foarte umflat, vânăt și dacă stăteam prea mult cu capul ridicat (câteva ore) începea să-mi curgă sânge. Asta s-a întâmplat chiar și la câteva săptămâni după lovitură.

Citeste in continuare: Ceva ce aș face

Cum mi-am serbat ziua de naștere

Trece timpul și nu mai apuc să vă povestesc nimic. Aș vrea să dau vina doar pe muncă și prea puțin timp liber, dar adevărul e că dacă aș vrea, aș găsi timp de scris. Problema e că atunci când ajung acasă îmi găsesc alte treburi de făcut…mă uit la seriale, gătesc, ies prin oraș, citesc. Sau muncesc, dacă mai este de muncă. 🙂

După mai bine de 2 săptămâni reușesc să vă povestesc despre cum mi-am serbat ziua de naștere. Am ales să nu o mai organizez acasă pentru că era prea mult de muncă și prefer ca de ziua mea de naștere să mă relaxez și să mă simt bine, nu să fac cumpărături, să aranjez mese, să fac curat, să strâng, să o fac pe gazda. Și e și complicat de ținut 10-15 oameni într-o sufragerie.

Citeste in continuare: Cum mi-am serbat ziua de naștere

Filme [12]

This is Forty! (2012)

wall_desktop_1920x1080_a01

Cică este continuarea filmului Knocked Up, despre viața lui Pete și Debbie, cuplu care în Knocked Up aveau roluri secundare. Eu nu mai țineam minte, am căutat după film informații și mi-am amintit.

Am fost la cinema la acest film și deși cei cu care am fost s-au plâns că filmul a durat cam mult (134 de minute), mie mi-a plăcut. M-am regăsit în anumite scene, m-am și distrat,  au fost destul de multe faze amuzante. E un film la care am și râs, mi-a venit și să lăcrimez ( 😛 ), m-a și întristat. E despre viață, despre relații, despre familie. Și spune pe bune…nu e gata, “happily ever after”, arată că în relațiile de lungă durată, când e vorba și de copii, de bani, de o casă comună, chiar dacă cei doi se iubesc foarte mult mai apar și probleme. Mi-a mai plăcut că arată și aspectul familiei moderne, mai exact acele cazuri când tatăl în vârstă se căsătorește cu o femeie tânără și apar copii care sunt mai tineri decât copiii fratelui/surorii vitrege. Când eram adolescentă astfel de cazuri mă șocau dar acum se poate întâmpla oricui și se întâmplă mai des decât am crede. Citeste in continuare: Filme [12]

Grumpy

De vreo 2 zile nimeni și nimic nu-mi mai este pe plac. Sunt bosumflată, capricioasă, nu am chef de nimic și simt că nu mai am pic de răbdare în mine pentru relațiile cu cei din jur. Nu-s supărată, nu-s nefericită, cred că este vorba doar de o stare de moment, poate amplificată și de anumite persoane.

În aceste zile, cum răbdarea e la 0, mă enervez aproape imediat, sunt mai puțin politicoasă ca de obicei, nu mai sunt dispusă să fac compromisuri, nu mai sunt la fel de darnică cu sfaturile, ajutorul sau cuvintele de “bine”. Mă calcă pe nervi telefoanele pe care le primesc cu tot felul de promoții. Ferească Sfântul să mă fi interesat vreodată de vreun curs, de vreo mașină sau orice alt produs/serviciu – sunt condamnată să fiu sunată săptămână de săptămână sau în cel mai bun caz, lună de lună, ca să fiu întrebată dacă nu vreau să cumpăr, dacă nu m-am răzgândit, ș.a. Mă enervează și taximetriștii vorbăreți și bineînțeles că în această perioadă am dat peste cei mai cei. Și tot ce vreau este liniște, să fiu lăsată în pace, să fiu doar eu cu mine.

N-am chef de distracție, n-am chef de ieșit, n-am chef de socializat. Cel mai bine mă simt acasă, în fața calculatorului sau în pat, la un serial sau film care să-mi distragă atenția și să mă facă să uit de starea mea. Citeste in continuare: Grumpy

Audiobooks

N-am vrut să aud până acum de cărțile audio. Cum să asculți o carte în loc să o citești? Mi se părea un fel de furt sau mai degrabă o dovadă de lene, ca atunci când în loc să citești cartea, răsfoiești rezumatul și gata, ești convins că nu ai pierdut nimic.

Dar o dată cu noul telefon mobil, care nu are probleme cu wireless-ul, mi-am tras și aplicația Audiobooks și zilele trecute, mai mult de plictiseală, am zis să caut o carte gratuită, să-mi pun căștile și să ascult puțin, cât mă plimb cu Albert pe afară. Am ales Great Expectations (Marile Speranțe) de Charles Dickens.

M-am plimbat, am ascultat puțin. Am mai ascultat a doua zi în mașină. Mi-am pus căștile și am mai ascultat și la birou, cât timp lucram la niște site-uri. Am ascultat și cât am gătit ceva sau am spălat vase. Și a început să-mi placă. N-ar fi fost rău dacă aș fi început cu o carte mai ușurică, eventual în limba română, ca să nu fie necesar să mă concentrez prea mult, dar e bun și așa. Acum să văd dacă mă țin de ascultat și termin cartea. Dacă da, poate o să continui treaba asta și o să ascult/cumpăr și alte cărți. Citeste in continuare: Audiobooks

Seriale noi: drame

V-am promis că voi reveni și cu serialele mai “serioase” care au apărut în această toamnă. Însă a trecut timpul și nu m-am apucat de lucru la articol, până când două prietene m-au întrebat dacă nu mai povestesc de seriale, că le-au plăcut recomandările din trecut. Datorită lor m-am mobilizat și…iată articolul. 🙂

Multe din serialele prezentate aici mi se par destul de bune, cred că vor primi și al doilea sezon.

Citeste in continuare: Seriale noi: drame