Tag: carti

Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

nu-genul-ala-de-fata_1_fullsize

De ce mi-am dorit această carte? Nu pentru că aş urmări serialul Girls sau mi-ar plăcea de creatoarea şi actriţa Lena Dunham. Pur şi simplu am văzut cartea la Cărtureşti, am răsfoit-o şi mi s-a părut interesant scrisă. Aşa că am primit-o cadou şi m-am apucat să o citesc în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Şi greu am mai terminat-o, pentru că da, nu mi-a plăcut.

Nu e o carte proastă, pur şi simplu nu e genul meu de carte. Lena povesteşte diferite întâmplări din viaţa ei, vorbeşte despre părinţi, sora ei, bunica, prieteni, şi de asemenea despre iubiţi, despre diverse partide de sex, despre psihologii şi psihiatrii la care a mers şi despre tulburarea ei obsesiv-compulsivă. Citeste in continuare: Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova – Helen Azar

jurnalul-marii-ducese-olga-romanovaMonarhia a fost mereu o sursă de fascinaţie pentru mine. Citesc tot ce prind despre monarhii din Europa şi nu numai, şi dacă cu ocazia asta mai aflu şi informaţii despre istoria ţărilor în cauză, cu atât mai bine. Aşa s-a întâmplat şi cu cărţile despre Romanovi pe care le-am citit în ultima perioadă. Mai ales în Saga dinastiei Romanov, scrisă de Jean des Cars, care prezintă toţi ţarii Rusiei şi contextul în care au domnit.

Dar astăzi n-o să vă povestesc despre acea carte ci despre una mai uşurică, care se citeşte în 1-2 zile maxim, Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova. Denumirea este puţin incorectă pentru că doar jumătate din carte este cu jurnalul fiicei ţarului, Olga, restul este cu jurnalul ţarului, pentru că Olga n-a mai scris sau şi-a ars jurnalul.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu povestea Romanovilor, o să fac câteva mici menţiuni. Nicolae al II-lea a fost ultimul ţar al Rusiei. A fost asasinat, împreună cu soţia sa şi cei 5 copii (4 fete – Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi un băiat – Alexei), după un an de detenţie la domiciliu. Cu ei au murit şi servitorii lor loiali, care nu au vrut să-i abandoneze. Citeste in continuare: Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova – Helen Azar

Cum am omorât-o pe Diana – Ana Muşat

Coperta_cum-am-omorat-o-pe-dianaÎn 2008 am deschis acest blog şi la scurt timp am cunoscut-o online pe Ana Muşat prin intermediul blogului ei, questioare. Am început şi o relaţie de amiciţie online, ne citeam una alteia blogurile, lăsam comentarii când era cazul, făceam şi link exchange. Şi deşi i-am citit majoritatea articolelor de pe site, niciodată nu m-am oprit asupra acelora din seria Cum am omorât-o pe Diana. Probabil m-am gândit că nu e ceva serios, că se va opri din scriere, că va lăsa povestea neterminată. Sau că va dura prea mult până o va termina şi nu voiam să stau să aştept o continuare.

Dar uite că n-am avut dreptate. Cum am omorât-o pe Diana a fost şi este ceva serios, prin urmare Ana a devenit autoare publicată. Şi a fost drăguţă şi mi-a trimis şi mie un exemplar din cartea ei, cu autograf. Şi îi mulţumesc pentru asta.

În primul rând trebuie să menţionez că îmi place foarte mult coperta cărţii. Am şi votat pentru această imagine, aşa încât mă bucur că a ieşit câştigătoare. Citeste in continuare: Cum am omorât-o pe Diana – Ana Muşat

Hibiscus purpuriu – Chimamanda Ngozi Adichie

hibiscus-purpuriuMi-am propus să nu mai cumpăr cărţi până nu le termin de citit pe cele noi de acasă. V-am arătat şi vouă cât de multe cărţi mi-am luat, impulsionată de reducerile frecvente de 50% pe care le-am găsit, însă dacă nu le şi citesc, n-am rezolvat nimic. 🙂

Hibiscus purpuriu este una dintre “comorile” cumpărate şi uitate într-un maldăr de cărţi. Când am plecat spre mare m-am uitat prin acele cărţi, căutând o carte mai subţire, să o iau cu mine în vacanţă. Şi am găsit-o pe aceasta. M-am apucat de citit la mare, dar de-abia acum am terminat-o, pentru că în vacanţă mai mult de 10 pagini n-am apucat să citesc.

Acţiunea cărţii are loc în Nigeria, ceea ce mi-a permis să mai descopăr nişte tradiţii şi obiceiuri, să mai aflu de nişte locuri frumoase de pe acest pământ. Pe de o parte avem familia lui Eugene, un bogat om de afaceri, fanatic religios, care-şi terorizează familia, compusă din soţie, fiica Kambili şi fiul Jaja, şi pe de altă parte familia lui Ifeoma, sora lui Eugene, o femeie puternică, văduvă, cu picioarele pe pământ, care trăieşte în semi-sărăcie alături de copiii ei. Kambili şi Jaja au un program pregătit de tatăl lor, învaţă la o şcoală misionară exclusivistă, unde dacă nu sunt mereu primii sunt bătuţi crunt de tatăl lor, şi au grijă să-şi respecte îndatoririle religioase, care nu-s deloc puţine. Cu tot acest stil de viaţă, Kambili îl idolatrizează pe tatăl ei, tot ce face este ca să obţină aprobarea şi iubirea lui. Şi Eugene are dese momente când îşi îmbrăţişează copiii, când se simte mândru de ei iar atunci când este violent consideră că o face că să-i aducă pe drumul cel bun, religios vorbind. Bineînţeles că asta nu e o scuză. Persoanele păgâne, precum tatăl lui Eugene şi al Ifeomei, care încă se roagă la zei, nu sunt acceptaţi în casă lui. Bunicul nici nu are voie să-şi vadă nepoţii. Citeste in continuare: Hibiscus purpuriu – Chimamanda Ngozi Adichie

Si alte cărți de vânzare

carti-de-vanzareAm mai găsit între timp o serie de cărţi, poate este vreuna care vi se pare interesantă. Toate cărţile sunt în stare foarte bună, unele din ele arată ca noi.

Dacă vă interesează ceva lăsați comentariu sau contactați-mă. Comanda minimă este de 20 lei şi pot trimite si prin poştă/curier.

Pentru cei din Iaşi putem stabili un loc de întâlnire şi astfel livrarea cărţilor va fi gratuită.

Citeste in continuare: Si alte cărți de vânzare

Înăuntrul regatului. Viaţa mea în Arabia Saudită – Carmen Bin Laden

inauntrul-regatului-viata-mea-in-arabia-sauditaÎnăuntrul regatului este o carte pe care am cumpărat-o pentru că îmi plac biografiile, dar nu mă aşteptam să-mi placă chiar atât de mult. Aveam impresia că se va vorbi mult de religie, război şi politică, aşa că am fost surprinsă plăcut când am văzut că s-a pus accentul pe condiţia femeii în Arabia Saudită. Adică un subiect care mă interesează foarte mult. Atât de mult mi-a plăcut încât am fost tentată să-i dau 5 stele pe Goodreads, dar a sfârşit cu 4, pentru că totuşi nu e o capodoperă.

Carmen Bin Laden prezintă istoria din spatele familiei Bin Laden şi astfel am aflat lucruri surprinzătoare. Nu vă speriaţi, aceste lucruri nu-l disculpă cumva pe Osama. Carmen nu caută să îl arate că fiind nevinovat sau să-i ofere scuze.

Carmen s-a născut în Elveţia. Tatăl ei era elveţian, mama ei iraniană. A trăit alături de mama şi surorile ei, tatăl lor părăsindu-le la un moment dat. La 18 ani l-a cunoscut pe Yeslam Bin Laden şi s-a îndrăgostit. Yeslam făcea parte din influenta familie Bin Laden, fiind al 10-lea fiu. Tatăl, Mohammed bin Laden, a fost un fel de erou în Arabia Saudită, a contribuit la dezvoltarea ei şi a avut relaţii foarte bune cu familia regală. A avut 22 de soţii (de unele divorţa, se căsătorea cu altele) şi peste 50 de copii, dintre care vreo 20 numai băieţi. Citeste in continuare: Înăuntrul regatului. Viaţa mea în Arabia Saudită – Carmen Bin Laden

Onoare – Elif Shafak

onoareCe-mi place când dau peste o carte care să mă ţină în suspans, care să mă lase să-mi doresc mereu să citesc mai mult şi mai mult şi cu toate acestea să-mi doresc să nu o termin. Aşa a fost şi cu Onoare de Elif Shafak.

Autorul Autoarea mi-era cunoscută, ştiam de Bastarda Istanbulului, cu toate acestea am cumpărat acest roman pentru că mă interesa subiectul. Însă acum când ştiu cum scrie această autoare, voi căuta şi celelalte romane ale sale.

Onoare este un roman despre familie, iubire şi tradiţii. Ni se prezintă povestea a trei generaţii, desfăşurată în trei locuri diferite: un sat kurd de lângă Eufrat, Istanbul şi Londra. Pembe şi Jamila sunt în centrul poveştii, două gemene născute într-o familie săracă din Siria, copile care i-au luat ultima speranţă a mamei lor, care aştepta ca după 6 fete în sfârşit să i se nască băiatul mult dorit. Cele două fete au avut destine diferite. Jamila a rămas în locul natal, Pembe s-a căsătorit şi a plecat întâi în Istanbul, apoi la Londra. Povestea apoi ne duce spre destinul celor trei copii ai lui Pembe. Iskender, băiatul cel mare, răsfăţatul mamei lui, s-a văzut nevoit ca după plecarea tatălui sau, să-şi însuşească rolul de cap al familiei. Esma, singura fiică, este o artistă desăvârşită şi tot ce-şi doreşte este să facă ceva memorabil în viaţa ei. Yunus, băiatul cel mic şi cuminte, este îndrăgostit de o punkistă pe care o urmăreşte peste tot. Alături de toate aceste personaje aflăm şi de Adem, soţul lui Pembe, de Elias, bărbatul care i-a arătat lui Pembe ce e dragostea, unchiul Tariq, care se vede nevoit să ajute familia fratelui său. Citeste in continuare: Onoare – Elif Shafak

Hitler, vecinul meu – Edgar Feuchtwanger

hitler-vecinul-meuHitler, vecinul meu prezintă amintirile unui copil evreu, Edgar Feuchtwanger, care a locuit în Munchen până 1939. Pentru mine a fost ceva nou, chiar dacă am mai citit 3 cărţi despre Holocaust în acest an, pentru că nu se axează pe perioada de după 1939, când evreii au avut cel mai mult de suferit, ci prezintă ascensiunea lui Hitler începând cu 1929.

Edgar locuia împreună cu familia sa într-un apartament în Munchen. Hitler s-a mutat la un moment dat vis-a-vis de el şi de atunci familia Feuchtwanger n-a mai avut linişte. Locuinţa lui Hitler era în permanenţă păzită, la începând doar de un paznic, ulterior de o armată întreagă. La el se perindau tot felul de oameni, nazişti sau politicieni, germani care îl susţineau.

Dacă în 1929 familia lui Edgar nu avea nici o emoţie în legătură cu Hitler, fiind siguri că nu va ajunge nicăieri, pe măsura trecerii anilor au putut observa cum Hitler devine din ce în ce mai popular printre germani, cum de la a primi un vot din 5 ajunge la a primi un vot din trei iar apoi 99% voturi (acest număr după ce evreii n-au mai avut drept de vot). Citeste in continuare: Hitler, vecinul meu – Edgar Feuchtwanger

Ce cărţi vreau să citesc

carti_Acum câteva luni am cumpărat o grămadă de cărţi faine. Nu m-am putut abţine, am beneficiat de 50% reducere pe elefant.ro, aşa că am dat în total 250 de lei pe 13 cărţi. O sumă foarte bună, având în vedere că numai Cântecul maorilor se vinde în magazine cu vreo 50 lei. Ei, din toate aceste cărţi am reuşit să citesc până acum doar 5. Să zicem 5 şi un sfert, că am început una, dar n-am mai terminat-o. Asta e, nu-mi pare rău, am avut o perioada plină şi sincer prefer să petrec timpul cu prietenii decât stând singură în casă şi citind.

Speranţa mea a rămas vacanţa la mare, de obicei atunci citesc foarte mult, dar nu ştiu dacă va fi cazul şi excursiei din acest an.

Oricum, de terminat le voi termina eu. Problema e că deja vreau alte cărţi, şi ele foarte faine, şi ele la preţuri foarte bune pe elefant.ro. De luat în considerare că nu fac reclamă site-ului cu pricina ci doar eu am fost mereu mulţumită de comenzile făcute acolo. Ştiu că alţii au mai avut probleme, eu însă n-am de ce mă plânge. Când ştiu că iau cărţile cu 50% reducere faţă de preţul din magazin, plus transport gratuit…ce să mai vreau?

M-am gândit să vă prezint şi vouă lista de cărţi care stă de ceva timp în Wishlist-ul de pe site. Poate găsiţi şi voi aici ceva care să vă facă cu ochiul. Citeste in continuare: Ce cărţi vreau să citesc

Am fost medic la Auschwitz – Miklós Nyiszli

Am_fost_medic_laAuschwitz-Nyiszli_Miklos-Eminescu_29507-1024x768Despre Auschwitz şi atrocităţile care aveau loc aici s-au scris nenumărate cărţi. Cea mai cutremurătoare mi s-a părut cea scrisă de Eva Mozes Kor (povestită aici), care la 10 ani a fost deportată la Auschwitz, îndepărtată de părinţi şi supusă alături de sora ei geamănă la diferite experimente medicale de către doctorul Mengele. Însă şi biografia dr Miklós Nyiszli este la fel de şocantă.

Miklós Nyiszli a fost un medic evreu din Oradea, care în luna mai 1944 a fost deportat împreună cu soţia şi fiica sa de 15 ani la Auschwitz. De la sosire a fost îndepărtat de familia sa, a avut un fel de interviu cu Mengele (nu vreau să-i mai zic doctor, un doctor n-ar face ce a făcut el) şi i s-a atribuit poziţia de medic legist. Avea de făcut autopsii şi rapoarte, după care să discute cu Mengele şi eventual să pregătească cadavrele pentru ai fi arse la crematoriu sau pentru a fi expuse la muzeu.

Ca medic legist era încadrat în categoria Sonderkommando, compusă din prizonieri evrei care lucrau la crematoriu şi care în general se ocupau cu debarasarea de cadavre. Aceşti oameni erau bineînţeles obligaţi la o astfel de muncă, singura lor recompensă fiind un stil de viaţă mai bun ca în lagăre, cu îmbrăcăminte şi hrană corespunzătoare, dar cu promisiunea nespusă că nu mai au de trăit decât 4 luni. Da, membrii Sonderkommando erau periculoşi pentru că ştiau prea multe, de aceea după 4 luni erau ucişi şi înlocuiţi cu alţi prizonieri. Ei ştiau care le este destinul şi se împăcaseră cu el. Citeste in continuare: Am fost medic la Auschwitz – Miklós Nyiszli