În numele folosirii diacriticelor

Apreciez şi respect persoanele care promovează folosirea diacriticelor pe site-uri şi bloguri. Îmi plac articolele lor pe acest subiect, le citesc cu interes pentru a analiza posibilele avantaje/dezavantaje, mă informez ulterior şi la alte persoane, de data asta specialiste în SEO, pentru a vedea toate punctele de vedere cu privire la acest subiect.

În schimb, nu pot să-i sufăr pe cei care lasă comentarii ironice sau cu injurii în care pomenesc de lipsa diacriticelor de pe blog. În primul rând nu aşa determini pe cineva să treacă la scrierea cu diacritice. În al doilea rând, de ce v-ar păsa atât de mult dacă pe acel blog, pe care aţi intrat pentru prima dată, apar sau nu diacritice?

Citeste in continuare: În numele folosirii diacriticelor

Despre răzbunare

În urmă cu câteva săptămâni am cumpărat cartea Suntem chit de Claire Gillman, aşteptându-mă strict la o lectură amuzantă despre reţete ale răzbunării. Am fost însă încântată să descopăr la începutul cărţii şi câteva capitole care îşi propun să explice această predilecţie pentru răzbunare şi câteva trimiteri la eseuri sau lucrări ştiinţifice, chiar foarte interesante.

Am găsit câteva idei interesante, pe care voiam să le împărtăşesc cu voi.

Citeste in continuare: Despre răzbunare

Pozele de pe blog

Atunci când descopăr un blog nou îmi place să-l “răsfoiesc” şi în limita timpului disponibil, încerc să citesc cât mai multe articole din urmă. Aşa am descoperit că multe bloguri încarcă poze direct de pe alte site-uri, deşi există posibilitatea ca în viitor acea poză să dispară de pe site-ul sursă şi în consecinţă, să dispară şi de pe site-ul care l-a preluat.

Nu mi se par deloc atractive vizual acele goluri în articole lăsate de pozele care nu se încarcă. Strică tot articolul, uneori nici nu mai înţelegi despre ce e vorba – asta în cazul în care articolul era realizat având ca inspiraţie acea poză.

Citeste in continuare: Pozele de pe blog

Vino la The Beat of (he)Art!

Marţi, 17 mai 2011, începând cu ora 18.00, va avea loc la Casa de Cultură a Studenţilor, sala Gaudeamus, evenimentul caritabil The Beat of (he)Art.

Evenimentul va aduce în faţa spectatorilor trei forme diferite ale artei: artă teatrală, coregrafie şi artă muzicală, sub tema principală “Clasic şi modern”. Prezentatorul evenimentului, actorul Pavel Bartoş, va introduce pe scenă reprezentanţii celor trei forme de artă. Primul moment, cel de teatru, este susţinut de trupa Ludic, cu spectacolul “Poem irlandez pentru vioară şi suflet”, o adaptare după dramaturgul irlandez John Kendrick. Coregrafia va fi realizată printr-un duel a două stiluri de dans, interpretate de trupa Quasar Dance. Ultimul moment al evenimentului, cel de muzică, va fi susţinut de orchestra Liber Artis în colaborare cu Adzyro şi Basic Form, o asociere unică, pentru crearea unei atmosfere deosebite.

Citeste in continuare: Vino la The Beat of (he)Art!

Ce păstrez pentru mine

Nu am fost niciodată o persoană foarte deschisă, mi-a fost mereu teamă să mă apropii, să dezvălui prea multe despre mine. Poate şi de aceea acest blog nu conţine foarte multe poveşti despre viaţa mea, ci mai mult informaţii despre hobby-uri sau recomandări.

Nu mi-e frică să dezvălui elemente ce ţin de exteriorul meu – nu mă deranjează că am poze (decente) pe reţelele de socializare sau pe blog, nu mi se pare ciudat să am CV-ul public pe linkedin.ro, însă mi s-ar părea foarte greu să împărtăşesc pe blog evenimente mai puţin fericite. Poate vi se pare ciudat, dar cred că nu este nimic mai personal decât atunci când scrii şi faci public o poveste dureroasă din viaţa ta. Pentru că nu povesteşti doar despre tragedia sau supărarea respectivă, ci şi despre sentimentele tale, despre ce ai simţit atunci, cum te-a durut, cum ai trecut sau nu peste. Nu aş putea face asta…nu ştiu de ce, dar nu pot.

Citeste in continuare: Ce păstrez pentru mine

Cheltuieli impulsive vs economii responsabile

Voi ce faceţi când vă doriţi foarte mult un obiect? Mă refer la acele lucruşoare care ne încântă ochii, pe care ni le dorim în disperare, din diverse motive, de la acceptare socială la avantajele pe care le aduce, dar care nu ne sunt neapărat necesare. Putem trăi foarte bine şi fără ele, dar ne dorim să facem asta?

Nu am fost niciodată acel gen de persoană impulsivă care să cheltuie bani aiurea pe orice lucru care mi-a atras atenţia la un moment dat. Prefer să mă gândesc de 10 ori, să fiu sigură că îl vreau, să mă asigur că nu este o dorinţă de moment şi mai ales, să fiu 100% hotărâtă să pierd o sumă de bani în schimbul său. Mai ales când e vorba de un obiect scump (şi când spun scump, mă refer la cele care depăşesc 50% din valoarea unui salariu minim pe economie).

Citeste in continuare: Cheltuieli impulsive vs economii responsabile