Luna mai s-a terminat cu optimism. Examenele erau aproape gata, aveam în sfârşit puţin timp să mă ocup de pregătirea disertaţiei. Şi a început luna iunie, cu multă dezamăgire şi nervi.
Al doilea semestru din acest master a fost de groază. Încă din februarie nu ni s-a oferit o clipă liberă pentru a avea timp şi de pregătirea lucrării de disertaţie. Am fost prea ocupaţi cu proiectele, cu testele date săptămână de săptămână şi bineînţeles unii dintre noi, mai şi lucrăm.
Am bucuria de a lansa un nou concurs, de data aceasta în colaborare cu libraria online Libris.ro! Aveţi posibilitatea de a câştiga o carte grozavă – “Apă pentru elefanţi” de Sara Gruen.
Mie mi-a plăcut mult, am şi povestit despre ea aici. Mai mult, chiar în această perioadă poate fi văzut la cinematografe filmul realizat după carte.
Something Borrowed (2011)
Îmi plac la nebunie comediile, de aceea aşteptam cu nerăbdare să văd acest film. Din păcate a fost o mare dezamăgire pentru mine – mi s-a părut un film plictisitor, cu o temă care îmi displace profund şi cu o Kate Hudson care m-a asurzit cu râsetele şi ţipetele ei.
Rachel (Ginnifer Goodwin) şi Darcy (Kate Hudson) sunt cele mai bune prietene, din copilărie. Darcy este mai extrovertită, mereu veselă, ambiţioasă şi încrezătoare, Rachel mai timidă, inteligentă, introvertită. La un moment dat apare Dex (Colin Egglesfield) în viaţa lor, însă Rachel nu crede că el s-ar uita vreodată la ea, aşa că-i lasă drum liber lui Darcy. Ei, peste câţiva ani, Darcy şi Dex se pregătesc de nuntă. Rachel este bineînţeles domnişoară de onoare. După o seară în care Rachel şi Dex beau cam mult, ajung să se culce împreună şi realizează atunci că se iubesc. Din acest punct urmează să-i vedem cum luptă între dorinţa de a fi împreună şi aceea de a face ceea ce e corect. Nu-l uit pe Ethan (John Krasinski), cel mai bun prieten al lui Rachel, şi cel care o sfătuieşte de bine pe tot parcursul filmului. 🙂
Perioada verii este una destul de neplăcută pentru fanii serialelor deoarece majoritatea iau pauză până la toamnă şi nu mai rămâne aproape nimic de urmărit.
Am rămas cam în urmă cu lepşele, dar adevărul este că am primit şi o mulţime în ultima vreme. 🙂 Le voi face pe toate, eventual le voi combina câte 2 sau 3, asta ca să nu apară zilnic pe blog doar lepşe.
Leapşa de astăzi mi-a fost trimisă de Addicted. Trebuie să vă povestesc de 10 fapte bune neaducatoare decât de satisfacţii şi nu de profit, pe care le fac pentru oamenii sau locurile din jurul meu.
Am aflat cum este să fii iubită necondiţionat. Indiferent ce faci, indiferent cum arăţi sau cum te porţi, indiferent cum gândeşti, eşti iubit. Nu ştiu dacă vreo fiinţă umană este capabilă de astfel de sentimente, pentru că noi ne gândim prea puţin la alţii şi prea mult la noi – nu, o astfel de iubire este posibilă doar din partea unei fiinţe cu adevărat curate, loiale, care are capacitatea de a se dedica total unui om. Cred că aţi ghicit că este vorba de prietenul cel mai bun al omului, câinele.
Acum câţiva ani mai mulţi prieteni şi-au cumpărat aparate foto performante, aşa încât la orice ieşire în oraş făceam zeci de poze. La început nu prea mi-a plăcut, mi se părea chiar aiurea ca cineva (fie că era vorba de iubit sau de vreunul din prieteni) să stea tot timpul cu aparatul foto în faţă şi să facă zeci, chiar sute de poze, cu toate momentele posibile, însă pe parcurs m-am obişnuit şi chiar mi-am făcut o colecţie de poze cu toate acele ieşiri.
Acum am calculatorul plin cu amintiri frumoase, de care altfel aş fi uitat cu siguranţă. Îmi place să revăd excursiile noastre la munte, ieşirile la grătar, distracţia de la mare. Fotografiile sunt sortate pe ani şi pe evenimente, pentru a nu le încurca între ele.
Zilele trecute am fost la cumpărături şi am intrat şi într-un magazin de lenjerie intimă, gândindu-mă că poate găsesc ceva drăguţ şi comod. Deşi de renume, magazinul are o bilă neagră din partea mea la capitolul angajaţi. De mult timp nu am mai văzut vânzători atât de vigilenţi (chiar neplăcut), cu feţe atât de serioase, fără vreo urmă de zâmbet, şi oarecum deranjaţi de interesul pentru produsele lor.
Întâmplări ca acestea te determină să-ţi cauţi produsele necesare online, unde găseşti uşor modelele, culorile şi mărimile dorite, fără să îţi strici ziua datorită comportamentului vreunui angajat.
De câteva zile sunt foarte tentată să-mi comand cuptor cu halogen Vitacook. Am zile când sunt aproape decisă să mi-l iau, altele în care zic că nu, că dacă nu e bun sau nu o să-l folosesc. Aşa că m-am gândit să apelez la voi, poate unii dintre voi aţi mai avut acest tip de cuptor sau poate aţi auzit ceva de el, bun sau rău.
Am fost învăţată de mică să fiu politicoasă. Nu răspundeam urât, îi respectam pe cei mai în vârstă, nu spuneam lucruri nepotrivite. Am învăţat să respect casa şi lucrurile altuia, să nu spun chiar orice îmi trece în cap, să am grijă să nu rănesc pe alţii prin cuvinte sau comportament nepotrivit. Aşa sunt şi acum. Poate unora vi se va părea demodat, dar eu consider că trebuie să trăim cu toţii în linişte, să ne înţelegem unii cu alţii. Iar modul de a face asta este politeţea şi bunul simţ.
O problemă care apare atunci când tu eşti politicos, este că te aştepţi ca toţi să fie ca tine. Mare greşeală! În primul rând pentru că vei rămâne repede dezamăgit iar în al doilea rând pentru că vei fi catalogat ca răsfăţat, paranoic, fandosit, ţi se va spune că te crezi perfect, că eşti îngâmfat sau arogant, că te consideri prea bun şi ceri prea multe.
Citeste in continuare: Politeţea şi bunul simţ…prea rar întâlnite