Wishlist de martie

Dacă în urmă cu o lună vă povesteam cât de mult îmi plac hainele de la Stradivarius, acum m-am îndrăgostit de noua colecţie de la Bershka. Am intrat din întâmplare într-unul din magazine, nu mă aşteptăm să văd ceva care să-mi placă, şi când colo, am găsit o mulţime de articole frumoase, pe care tare mult mi-ar plăcea să le am în garderoba mea. Nu intenţionăm să-mi cumpăr ceva, n-am nevoie de ceva în mod deosebit, dar prea mult îmi plac…

Enumăr aici cam ce mi-a plăcut şi aştept weekendul, să merg să probez şi să mă hotărăsc asupra a doar câteva hăinuţe. Le-aş lua eu pe toate, dar e martie, luna impozitelor, şi întâi îndestulăm statul şi apoi ne facem şi noi mofturile.

Citeste in continuare: Wishlist de martie

Primul cadou de 1/8 martie

cadouri-reddsCele mai frumoase cadouri sunt cele la care nu te aştepţi. Cum ar fi acest cadou de la Redd’s, primit ieri la serviciu, desfăcut alături de colegele mele şi pe care îl voi savura pe îndelete împreună cu prietenele mele.

Alături de 2 sticle de bere (Lemon Fresh şi Cranberry Crush) coletul mai conţine un cadou de la New Look, care, întâmplarea face, este unul din magazinele mele preferate. Eşarfa este binevenită, chiar îmi doream una nouă, mai ales că se apropie primăvara şi intenţionez să renunţ cât de curând la fulare. Cât despre voucherul de 50% reducere la colecţia nouă…mă încântă, îmi dă un motiv foarte bun să merg la cumpărături.

Mulţumesc pentru cadou, apreciez că vă gândiţi la mine! Seara de sâmbătă, 1 martie, sper să o petrec în compania unei sticle de bere aromată, îmbrăcată în ceva nou şi frumos de la New Look. 🙂

Citeste in continuare: Primul cadou de 1/8 martie

FoodPanda – serviciu online de comandat mâncare la domiciliu

Ştiţi acele seri când ajungi acasă şi vrei să te răsplăteşti cu ceva bun de mâncare dar pur şi simplu nu mai ai putere să mergi să faci cumpărături şi să găteşti? Ei, mi se întâmplă des, mai ales că am perioade în fiecare lună când muncesc aproape non stop. Şi atunci apelez la mâncarea de la restaurantele mele preferate.

Am comandat mâncare acasă de la tot felul de restaurante din Iaşi. Şi ştiu exact ce-mi place şi ce nu-mi place în tot acest proces de comandă. Îmi place să comand online, nu telefonic. Din câte ştiu eu, un singur restaurant din Iaşi are site de pe care poţi comanda direct (Mamma Mia). Or fi mai multe, dar nu am aflat eu de ele. În rest trebuie să cauţi site-ul lor, să ai norocul să îl găseşti şi să fie cât de cât funcţionabil, să-i suni, să le transmiţi ce vrei, să speri că au notat corect comanda şi adresa. Îmi amintesc de momente când doream neapărat să comand de la un anumit restaurant dar telefonul suna mereu ocupat aşa că între timp am renunţat de tot să comand de la ei. Sau de cazuri când am comandat şi sosuri pentru pizza dar n-au mai ajuns în comandă, că n-a înţeles bine cel cu care vorbeam la telefon. Când transmiţi comenzi telefonic e posibil chiar şi tu să greşeşti, să uiţi ceva, mai ales că nu ai o evidenţă a ceea ce ai comandat. Doar dacă-ţi aminteşti şi îndrăzneşti să rogi angajatul de la restaurant să-ţi citească tot ce ai comandat. Dar eu am păţit de multe ori să dau peste persoane atât de grăbite încât mi-era şi jenă să-i mai întreb ceva în plus.

Citeste in continuare: FoodPanda – serviciu online de comandat mâncare la domiciliu

Florile pe care le iubesc

Ajung des prin Carrefour-ul din Iaşi, aşa încât n-am putut să nu observ (şi să admir) rafturile cu flori, pregătite pentru zilele de 14 februarie şi posibil pentru începutul lunii martie. În fiecare zi găsesc alte flori, alte ghivece, care de care mai frumoase. Lalele, orhidee, cale, trandafiri, cactuşi, crini, bambuşi. Flori de care nici nu ştiam că există, culori pe care nu le-am mai văzut. Mă opresc în acele zone special amenajate şi parcă nu mă pot dezlipi, pe toate le-aş cumpăra.

Şi am şi cumpărat. M-am dus luni cu gândul să iau un bambus, m-am răzgândit, mi se păreau frunzele uşor îngălbenite. M-am întors miercuri, m-am îndrăgostit de un ghiveci cu crini portocalii şi l-am cumpărat. Joi voi mai cumpăra un ghiveci de flori, cadou pentru o persoană dragă. Sunt foarte tentată să cumpăr şi un ghiveci cu cale şi unul cu bambuşi.

Citeste in continuare: Florile pe care le iubesc

Reign

reign27

Am tot descoperit seriale, din toamnă până acum, dar n-am simţit că e cazul să vă scriu despre ele. Asta până acum, când am început să mă uit la Reign, un serial ce poate fi descris ca “fantasy history”, un fel de The Tudors combinat cu Gossip Girl.

Citeste in continuare: Reign

Cinci motive pentru care Iași e number one

Din seria “călător prin România” dorim să listăm astăzi cinci motive pentru care “orașul celor șapte coline” este numărul unu în țară. După cum spune un vechi proverb, “vorba lungă sărăcia omului”, deci vă propun să trecem direct la subiect, căci promit că va fi interesant.

1. În Iași se află primul teatru național din România – înființat în 1840 și patronat de figuri marcante ale literaturii și istoriei române, Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu. Ca urmare a unui incendiu din 1888, prima clădire unde funcționa teatrul a fost distrusă, actualul teatru fiind construit pe locul vechii primării între 1894 și 1896. Teatrul primește numele marelui poet Vasile Alecsandri în 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la punerea în scenă a primei piese de teatru în limba română.

Citeste in continuare: Cinci motive pentru care Iași e number one

Cum să citeşti 50 de cărţi într-un an

Anul trecut am citit doar 20 de cărţi. Poate pentru unii e mult, pentru mine e un număr ruşinos şi încă prea mare având în vedere că unele din cărţile citite aveau sub 100 de pagini. Deci anul trecut am dat-o rău în bară cu cititul. Scuzele mele? N-am avut timp, n-am avut dispoziţia necesară, am preferat să butonez telefonul sau calculatorul.

Anul acesta, în doar o lună, am citit 7 cărţi. 2400 de pagini. Jumătate din numărul de pagini citite în tot anul 2013. Credeţi că am avut mai mult timp liber? Sau mai mult chef ca de obicei? Nici vorbă.

Citeste in continuare: Cum să citeşti 50 de cărţi într-un an

Kindle – cadoul perfect

kindleNu v-am povestit pe blog de cadourile primite de Crăciun şi de ziua mea şi nici nu intenţionez să le enumăr aici, dar de Kindle vreau neapărat să vă povestesc. Am început să-mi doresc un Kindle încă din 2011, dar n-am reuşit să-mi cumpăr unul. Mă gândeam că e un moft şi că nu-mi permit să dau bani pe mofturi. Aşa că am renunţat la idee.

De aceea nu mică mi-a fost bucuria să primesc de ziua mea un Kindle de la Raluca. Nu numai că a ales cadoul perfect, dar mi-a făcut ditamai surpriza, nu mă aşteptam deloc. M-a anunţat că-mi trimite o carte pe care i-am împrumutat-o, am primit coletul, care era exact de dimensiunea unei cărţi, am deschis coletul calmă, aşteptând să văd cartea…şi când colo mă trezesc cu un Kindle. Cred că a fost singura dată din ultimii câţiva ani când am rămas efectiv cu gura căscată. Nu este uşor să fiu surprinsă, dar Raluca a reuşit să facă asta.

Citeste in continuare: Kindle – cadoul perfect

Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Am fost într-o relaţie serioasă timp de atâţia ani. Am crescut împreună, am învăţat împreună, ne-am maturizat împreună. Mi-ai fost alături la bine şi la greu şi ştiu că şi datorită ţie am devenit ceea ce sunt acum.

Dar în ultimul timp lucrurile nu au mai mers la fel de bine. Nu am mai simţit nevoia să vorbesc cu tine, să mă destăinui. Înainte îţi spuneam orice, acum nu mai vreau să-ţi zic nimic. Înainte simţeam că pot avea încredere în tine, că ai grijă de ceea ce-ţi spun, că nu transmiţi acele informaţii mai departe, la persoane care nu mă iubesc, la persoane care îmi doresc răul. Dar tu ai devenit atât de vorbăreţ încât acum, orice îţi spun, ştiu că ajunge şi la cine nu trebuie. Nu pot să-ţi zic când sunt supărată pentru că tu vei spune mai departe şi ştiu că există oameni care s-ar bucura că mă simt aşa. Nu pot să-ţi zic când sunt bucuroasă, pentru că sunt anumite bucurii care pe unii i-ar supăra.

Citeste in continuare: Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea? Citeste in continuare: Aş sta un an în Republica Dominicană