Ianuarie în Barcelona – primele impresii

Anul acesta am zis să fac ceva deosebit de ziua mea de naştere, mai ales că am împlinit “frumoasa” vârstă de 30 de ani. Cum ar fi să plecăm într-o excursie în străinătate. De prin noiembrie am început să mă informez, să văd unde am putea pleca, cum am putea face să fie cât mai ieftin dar şi cât mai comod.

Nu vă mai plictisesc cu tot procesul de gândire, concluzia e că am ales să plecăm din Iaşi (nu mai cheltuim timp şi bani pe drumul spre Bucureşti) iar ca destinaţie am ales Barcelona, deşi eu am mai fost acolo şi de obicei îmi doresc să văd locuri noi. Dar ianuarie în alte ţări europene (cu zbor direct din Iaşi) n-ar fi fost o idee prea bună, era prea frig în Londra, de exemplu.

Citeste in continuare: Ianuarie în Barcelona – primele impresii

Zile cu ger

Şi, cum vă petreceţi aceste zile frumoase cu ger, zăpadă şi viscol? E un clişeu de acum să te plângi de vreme, dar sunt atât de săturată de frig şi de iarnă, încât nu mai pot. Din octombrie până acum parcă numai zile urâte am avut.

Mi-e atât de dor de primăvară, de temperaturi de 20 de grade, de soare, de bujori, nici nu vă puteţi imagina. Aşa am realizat şi că noul meu anotimp preferat este primăvara, singurul în care avem parte de vreo 2 săptămâni (maxim) de vreme perfectă, nici prea cald, nici prea rece.

Citeste in continuare: Zile cu ger

Rafa. Povestea mea

La început de an am profitat de reducerea de 50% de pe elefant şi mi-am comandat vreo 10 cărţi. Am ce citi până prin aprilie, mai. 🙂

Am comandat mai multe cărţi ale unor jucători de tenis. Citisem pe goodreads că în afară de Open, al lui Agassi, restul nu-s grozave, dar le-am comandat oricum pentru că chiar vreau să aflu mai multe informaţii despre aceşti oameni. Cum au început să joace tenis, când au început să aibă succes.

Dintre toate cărţile am început cu cea a lui Rafael Nadal, pentru că era cea mai subţirică. Prea multe nu am ce să vă spun. Merită a fi citită de cei interesaţi de tenis şi/sau de Rafael Nadal.

Citeste in continuare: Rafa. Povestea mea

Review Nioxin System 2 – tratament împotriva căderii părului

V-am mai povestit pe aici despre problemele pe care le am cu părul. Am un păr fin, gras, cu tendinţe de a face mătreaţă dacă folosesc anumite şampoane şi care cade foarte mult. Atât de mult încât am cam intrat în panică acum câteva luni.

Iniţial am crezut că rezolv cu vitamine. De ceva timp credeam că şampoanele şi tratamentele pentru probleme gen căderea părului sunt nişte prostii, pentru că problema vine din interior, nu din exterior. Dar de această dată n-a mai mers cu vitamine.

Aşa că am căutat un şampon împotriva căderii părului. Nu mi-am făcut mari speranţe, am citit câteva reviewuri, bineînţeles că unii zic de bine, alţii de rău, aşa că nu prea te poţi decide. Şi e destul de aiurea să investeşti sume de peste 50 lei pe un şampon fără să ştii dacă îţi va fi bun sau nu. Citeste in continuare: Review Nioxin System 2 – tratament împotriva căderii părului

Hollywood la Phenian – Paul Fischer

Titlul acestei cărţi nu o descrie foarte bine. Mai citeşti şi descrierea de pe spate şi te aştepţi să afli povestea unei actriţe şi a unui regizor din Coreea de Sud care au fost răpiţi şi duşi în Coreea de Nord. Interesant de altfel, dar nu asta este tot.

Titlul original este A Kim Jong-Il Production: The Incredible True Story of North Korea and the Most Audacious Kidnapping în History. Jumătate din carte prezintă istoria detaliată a Coreei de Nord. Aflăm despre cum s-a ajuns la împărţirea Coreei în Nord şi Sud, cum a ajuns Kim Il-sung conducătorul, legendele (şi propaganda) care circulă prin ţară despre conducător şi familia sa, cum a ajuns Kim Jong-il succesorul tatălui său, în detrimentul unui alt frate, cum erau trataţi prizonierii în câteva din închisorile din ţară, cum erau trataţi oaspeţii lui Kim Jong-il. Foarte interesant a fost şi descrierea modalităţii de a face bani a lui Kim Jong-il, pentru că era un om foarte bogat, cu zeci de vile pe teritoriul ţării, care trăia o viaţă de lux şi oferea o viaţă de lux anumitor oaspeţi ai săi. De unde atâţia bani când ţara de-abia are cu ce să-şi hrănească populaţia?

Citeste in continuare: Hollywood la Phenian – Paul Fischer

Numele meu este Mahtob

Secret Santa mi-a adus anul acesta 2 cărţi pe care chiar mi le doream, iar astăzi vă voi vorbi despre una din ele, scrisă de Mahtob Mahmoody. Poate unii dintre voi îşi amintesc de acest nume. Mama autoarei a scris şi ea o carte acum vreo 30 de ani, Nu fără fiica mea, carte care a fost şi ecranizată. Filmul Not Without my Daughter a fost lansat în 1991 iar actriţa principala a fost Sally Field, pe care sigur o ştiţi.

Mahtob prezintă în cartea ei atât evenimentele din Iran, cât şi viaţa ei de după. Pe scurt, despre ce este vorba în carte. Betty şi soţul ei iranian Sayyed s-au cunoscut în America, locuiau aici împreună cu fiica lor, Mahtob. La un moment dat Sayyed s-a schimbat, din cauza războiului din ţara natală, avea anumite vederi politice, începuse să fie împotriva Americii, avea un alt comportament, devenise mai agresiv. A convins-o pe Betty să meargă într-o vacanţă de 2 săptămâni în Iran, să-şi viziteze familia (i-a spus că dacă nu acceptă, pleacă doar el cu fata, a jurat şi pe Coran că se vor întoarce). După cum va aşteptaţi probabil, nu a fost cazul. În Iran le-a ascuns paşapoartele, a devenit agresiv cu soţia lui şi o ameninţa constant că o va despărţi de fiica lor. Cu mari eforturi, Betty a reuşit să fugă din ţară cu Mahtob (nu aveau dreptul să o părăsească legal, în Iran tatăl are drepturi depline asupra copilului, nu li se dădea viza de plecare fără acordul lui). În anii ce au urmat Betty şi-a creat o carieră în America, dar toată viaţa au trăit-o în frică, frica ca Sayyed să nu se întoarcă şi să o răpească pe Mahtob.

Citeste in continuare: Numele meu este Mahtob

Despre demachiantul de la Frezyderm

Când am scris review-ul despre crema colorantă Frezyderm am crezut că nu va interesa pe nimeni pentru că nu este un brand foarte cunoscut. De aceea nici n-am revenit cu informaţii despre demachiant sau crema pentru acnee.

Dar după câteva luni am văzut că au început să se adune vizualizările şi mai mult, manichiurista mea (care nu ştia că am blog), mi-a zis că m-a găsit căutând informaţii despre Frezyderm. Cred că este un semn că Frezyderm începe să fie folosit şi de către românce, deja este recomandat de mulţi dermatologi. După cum v-am scris aici, şi eu tot de la dermatologul meu am auzit de ei.

Citeste in continuare: Despre demachiantul de la Frezyderm

Hai să respectăm spaţiul personal

intimate-1523821_640Am tot vrut să scriu aici despre cât de mult mă enervează oamenii care-mi invadează spaţiul personal. Mi se întâmplă aproape în fiecare zi, cu siguranţă şi vouă, dar cel mai mult mă enervează când se întâmplă la cumpărături. Am vrut să scriu, să mă mai eliberez de frustrări, apoi când mă apucăm îmi dădeam seama că degeaba scriu, că nu e ca şi cum s-ar schimba ceva.

Şi aşa e. Degeaba scriu aici de cât de mult mă enervează acest obicei nepoliticos al unora. Persoanele care procedează aşa când stau la cozi nu sunt aceleaşi cu cele care citesc, care se informează. Acele persoane atât ştiu, să se împingă la cozi, să-ţi respire în ceafă, să te lovească cu căruciorul, crezând că dacă procedează aşa, se mişcă casiera un pic mai repede şi merge coada mai repede.

Citeste in continuare: Hai să respectăm spaţiul personal

Mai muncim şi noi?

Dă-i omului un peşte şi va avea de mâncare o zi. Învaţă-l cum să pescuiască şi va avea de mâncare toată viaţa.

De câteva săptămâni mă tot gândesc la ceva şi de-abia acum, după ce am văzut că a scris şi Cabral despre acest subiect, m-am hotărât să-mi exprim şi eu părerea.

Suntem în perioada Sărbătorilor, peste tot citesc de acte de caritate, foarte frumos, ajutăm cu toţii cum putem, cât putem. Însă exceptând bătrânii, copii, bolnavii şi animalele fără stăpân, nu pot să nu mă întreb de ce unele persoane nevoiaşe, în stare bună de sănătate, nu încearcă să-şi găsească ceva de lucru. Sau poate încearcă, cine ştie, dar nu reuşesc. Nu am auzit însă că ar cere un loc de muncă, persoanele care fac campanii de ajutorare vorbesc de bani, haine, mâncare, dar nu şi de locuri de muncă. De ce? Citeste in continuare: Mai muncim şi noi?

Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu

duduia-scrisori-din-exil-ale-elenei-lupescu_1_fullsize

De Black Friday am cumpărat cărţi iar în mini-vacanţa de 1 decembrie le-am citit. Printre ele şi cea despre care vă scriu astăzi.

Duduia este o colecţie de scrisori ale Elenei Lupescu, destinate prietenei ei, Tantzi Cosăcescu. Scrisorile din carte încep din 1945, până prin 1960. Afli despre viaţa în Brazilia sau în Portugalia anilor 1940-1950. Despre lipsurile cu care se confruntau toţi oamenii pe atunci. Despre suferinţele românilor, după venirea comuniştilor la putere. Despre pasiunea lui Carol al II-lea pentru filatelie sau grădinărit. Citeste in continuare: Duduia. Scrisori din exil ale Elenei Lupescu