Mărturie din iad. În mijlocul genocidului din Rwanda

marturie-din-iad-in-mijlocul-genocidului-din-rwanda_1_fullsize

Nu ştiam de genocidul care a avut loc în 1994 în Rwanda. Nu am ştiut până acum că populaţia Rwandei este formată din o majoritate de hutu, minoritate de tutsi şi 1% twa (pigmei). Simt că această carte m-a învăţat foarte multe, nu numai despre istoria Rwandei, dar şi despre puterea de a supravieţui în cele mai aprige condiţii.

Immaculee Ilibagiza este una din puţinele supravieţuitoare ale genocidului menţionat mai sus. Aproape întreaga ei familie a fost omorâtă şi nu de militari, după cum ne-am aştepta, ci chiar de către cunoştinţele lor, vecini, profesori, prieteni, doar pentru că aveau o etnie diferită. Citeste in continuare: Mărturie din iad. În mijlocul genocidului din Rwanda

Cărţi de vânzare

A venit timpul sa vă prezint din nou o listă cu cărți de vânzare. Toate cărţile sunt în stare foarte bună, unele din ele arată ca noi.

Dacă vă interesează ceva lăsați comentariu sau contactați-mă. Pentru cei din Iaşi putem stabili un loc de întâlnire şi astfel livrarea cărţilor va fi gratuită. Dacă nu sunteţi din Iaşi, accept trimiterea cărţilor doar prin curier, cu comandă minimă 30 lei.

Citeste in continuare: Cărţi de vânzare

Excursie prin ţară: Cascada Bigăr

Cred că aţi văzut cu toţii acele fotografii cu Cascada Bigăr, strălucitoare şi magică, de zici că e cel mai frumos loc din România. Da, Cascada Bigăr photoshopată este un loc superb, mult peste cascada reală. Nu e rău că au apărut acele fotografii, ele atrag turişti, români şi străini. Sper să nu plece prea dezamăgiţi, mai ales că drumul până la cascadă e lung şi nu mai este nimic în zonă de vizitat. Poţi doar să admiri munţii.

Am ajuns şi noi la Cascada Bigăr, atraşi de poze. Nu era chiar ceea ce ne doream, dar este totuşi un loc frumos. Frumos şi foarte, foarte aglomerat. S-a profitat de popularitatea locului, aşa că acum plăteşti taxă de vizitare 5 lei.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Cascada Bigăr

Holy Cow – David Duchovny

holy-cow_1_fullsizeDa, e vorba de acel David Duchovny, pe care-l ştiţi din Dosarele X sau Californication. Se pare că scrie şi cărţi, şi nu o face chiar rău. A apărut prima lui carte tradusă şi în limba română şi cum povestea părea interesantă, am “pândit-o” pe elefant (ba era în stoc, ba nu) şi-am cumpărat-o.

Cărticica are aproximativ 150 de pagini şi este împărţită în 48 de capitole scurte, uşor de citit. Este o carte plăcută, perfectă pentru petrecerea timpului liber.

Holy Cow seamănă ea aşa un pic cu Ferma Animalelor, dar nu are acelaşi impact. Are în schimb un mesaj drăguţ: “cu toţii suntem animale, animale desăvârşite, create după infinita imagine şi imaginaţie a naturii. Viaţa noastră nu e scutită de durere, luptă şi suferinţă, însă poate fi şi plină de demnitate şi respect reciproc.” Citeste in continuare: Holy Cow – David Duchovny

Steffi. Putere publică, durere personală – Sue Heady

steffiDupă ce-a trecut vreo lună fără să termin vreo carte, mi-am dat seama că de fapt nu am citit nimic pentru că nu aveam nimic interesant pe acasă. Am făcut o comandă pe elefant (30% reducere de data asta) şi am cumpărat printre altele şi cartea asta despre Steffi Graf.

Clar nicio carte apărută până acum nu se va compara cu Open-ul lui Agassi, recunoscută de majoritatea cititorilor ca cea mai bună biografie a unui jucător de tenis. Mi-am asumat asta.

Cartea scrisă de Sue Heady este ok, prezintă cum a început Steffi să joace tenis, problemele apărute în viaţa personală, informaţii despre rivalitatea de pe teren cu celelalte jucătoare, despre cele mai importante meciuri sau titluri. Nu e o capodoperă, se mai repetă din când în când, dar dacă nu ştii nimic despre Steffi şi vrei să afli lucrurile mai cunoscute, e ok. Citeste in continuare: Steffi. Putere publică, durere personală – Sue Heady

Excursie prin ţară: Peştera Gheţarul de la Scărişoara

După mica trecere pe la Băile Felix, a urmat o nouă zi de vizite, care a inclus şi Peştera Scărişoara. Îmi doream de mult timp să ajung aici, nici nu ştiam la ce să mă aştept, credeam că o să fie cam la fel cu Peştera Muierii sau Peştera Urşilor. Dar este clar ceva diferit.

Am pornit de dimineaţă de la pensiune, am ajuns pe la ora 10, am parcat maşina, am urcat puţin pe jos şi am aşteptat să intrăm. Peştera Scărişoara cred că este mai potrivită pentru cei uşor claustrofobi, în schimb nu foarte prietenoasă cu cei care se tem de înălţime. Ai de coborât o mulţime de scări, trebuie să te ţii bine, este alunecos. În schimb priveliştea de sus…este superbă. De sus, de jos, de oriunde. Să tot faci poze aici.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Peştera Gheţarul de la Scărişoara

Beneficii oferite: laptop

startup-593299_640

Nu pot să nu zâmbesc (sarcastic) când citesc pe vreun anunţ de angajare, la beneficii, cum că se oferă laptop, eventual şi mobil. Mi se pare o prostie, chestii puse acolo ca să mai umple spaţiul la beneficii, care de fapt nu prea sunt.

Mă refer la anunţurile de angajare pentru domeniul IT, marketing, vânzări chiar. Cum să menţionezi ca un avantaj că oferi laptop şi mobil? Păi dacă nu oferi astea, pe ce lucrează omul? Vine cu calculatorul de acasă presupun (mi s-a cerut mie la un interviu, aşa că nu e nimic surprinzător). Citeste in continuare: Beneficii oferite: laptop

Vizită la Castelul Sturdza

Ce putem face mai deosebit într-o zi de duminică? Ce-ar fi să vizităm ceva, să mergem să vedem un loc nou, dar undeva aproape, ca să nu pierdem nici prea mult timp şi nici prea mulţi bani. M-am gândit la două locaţii: Conacul Polizu sau Castelul Sturdza de la Miclăuşeni şi până la urmă m-am oprit la cel din urmă.

Înainte să merg să-l vizitez am căutat informaţii despre preţuri, orele sau condiţiile de vizitare. M-am lămurit şi nu prea de pe pagina lor de Facebook şi de pe site, am dat şi un telefon la ora 10 dar nu mi-a răspuns nimeni aşa că am mers fără vreo programare, sperând să putem intra măcar, dacă de vizitat sau de mâncat acolo nu se poate.

Citeste in continuare: Vizită la Castelul Sturdza

Micuţele domnişoare de onoare

children-1064670_640Mereu mi-au plăcut acele fotografii de la nunţi în care apare mireasa şi vreo 6-8 domnişoare de onoare, îmbrăcate cu rochiţe de aceeaşi culoare şi model. Estetic se vede foarte bine. Cu toate acestea…

“I don’t understand how some women have 20 plus bridesmaids. I don’t even like that many people.” Am citit chestia asta undeva şi mă gândeam că în ceea ce mă priveşte chiar şi un număr de 3-4 domnişoare de onoare, cu vârsta peste 18 ani, mi se pare mult. La cei 29 de ani ai mei constat că am numai prietene măritate (cu o singură excepţie). Care, conform tradiţiilor, nu pot fi domnişoare de onoare. În acest caz ce faci? Alegi ca domnişoare de onoare rude îndepărtate sau persoane pe care aproape că nu le cunoşti?

Citeste in continuare: Micuţele domnişoare de onoare

De la vară la toamnă

summer-1135248_640Era vară. Mă plângeam întruna de cât de cald e, cât de insuportabilă e atmosfera, cât de prost dorm. Şi deodată, pe neaşteptate, am primit o mostră de toamnă. Cu ploaie si umbrele, cu vânt şi geci, cu frunze îngălbenite şi acel miros specific de toamnă.

Vremea ploioasă a plecat, dar a lăsat toamna în urmă. Mai ales dimineaţa o simt. Nu mai sunt 25 de grade, soarele nu mai bate atât de tare. Nu-mi mai vine să mă îmbrac numai cu fuste şi sandale. Nu mai sufăr de cald. Nu mai dau drumul la aer condiţionat în casă. Nu mai dorm prost. Şi culmea, mi-e dor de vară.

Citeste in continuare: De la vară la toamnă