Mai țineți minte sondajul de aici? Să știți că n-am uitat de el, n-am primit încă rezultatele și m-am gândit că nu mai are rost să aștept, voi oferi premiul promis acum. O să primesc și analiza chestionarului, dar nu știu exact când. Însă cu siguranță voi publica datele aici, știu că mulți erați curioși de rezultate.
Citeste in continuare: Premiul pentru răspuns la sondaj ajunge la…
Trăim cu impresia că fericirea noastră poate fi întreținută doar de oamenii din jurul nostru. Considerăm și suntem chiar foarte convinși că ei au obligația de a ne face pe noi fericiți și de a ne distra.
De câte ori n-am auzit după o despărțire cuvintele pline de ură și supărare îndreptate asupra celui care a plecat și care prin acțiunile sale nu a întreținut fericirea? De câte ori n-am auzit o mamă supărată că unul din copii a plecat de acasă, pentru a deveni un om independent, și a lăsat-o singură? De câte ori n-am văzut oameni supărați că prietenii lor i-au abandonat pentru altceva sau altcineva? În toate aceste cazuri, acei oameni au dedicat tot pentru cel drag și într-un final, cel drag i-a dezamăgit. De câte ori n-am procedat și eu la fel…
Mereu mi-au plăcut cutiile de bijuterii. De aceea de-a lungul timpului am cumpărat multe, însă numai două au rezistat în timp. E și normal, erau cele de calitate, din piele, frumoase, mari, primite cadou de la părinții mei (prima din ele, de culoare neagră) și de la iubitul meu (bleu). Îmi place mult să-mi așez bijuteriile în rafturi și să le ordonez după diverse criterii. Așa procedam și în copilărie, cu bijuteriile mamei. 🙂
Acum câteva luni am câștigat la concursul organizat pe blogul Cameliei o cremă pentru ten mixt de la Clinique, mai exact Youth Surge Night, care promite să șteargă primele riduri și să hidrateze pielea. A fost o surpriză extrem de plăcută, mai ales că nu este vorba de un produs cosmetic ieftin și se potrivește perfect tipului meu de ten.
Ce spun producătorii:
Înainte să dau drumul la o serie măricică de articole despre Tenerife, am zis să fac și acest articol, cu întrebări și răspunsuri, unde voi explica de ce-mi doresc să vă povestesc atâtea despre acel loc și voi încerca să răspund și la câteva întrebări care nu și-ar avea locul în viitoarele articole. Dacă aveți și voi întrebări, vă rog să le lăsați în comentarii.
Am plecat în această excursie cu inima strânsă. Mi-o doream atât de mult, aveam atât de multă nevoie de ea, încât îmi era teamă că se va întâmpla ceva și nu voi mai avea parte de ea. Așa sunt eu, îmi fac griji peste griji, îmi imaginez tot felul de scenarii. Cred că fac acest lucru și ca să mă apăr – mă gândesc la ce e mai rău și dacă se întâmplă, nu mai sunt surprinsă. Oricum, nu e bine și trebuie să schimb neapărat asta la mine – ușor de zis, greu de făcut.
Așadar mă gândeam că poate pierdem avionul sau vom avea probleme la destinație cu hotelul, poate nu ne descurcăm la aeroport (nu că n-aș avea experiență, am călătorit cu avionul de vreo 8 ori până acum). Mi-au trecut prin cap chiar și scenarii mai pesimiste, care nu merită menționate.
Deși am avut grijă să programez câteva articole pentru ultima săptămână, cred că s-a observat lipsa mea. Nu am avut timp să răspund la comentarii, nu am avut când să intru pe alte bloguri sau să răspund la mailurile mai puțin urgente.
Am fost plecată în a doua excursie din acest an, în vacanța mea de vis, la care tot visez de vreo 2 luni. Nu am anunțat pe blog sau pe facebook când sau unde plec, așa că acum, la întoarcere, m-am gândit să fac un concurs fulger – aveți mai jos filmulețul de la aterizarea avionului. Prima persoană care ghicește locația unde mi-am făcut vacanța în acest an (oraș/regiune) va primi din partea mea niște mici suveniruri de acolo. Sunt câteva indicii prin filmuleț, dar dacă nu recunoașteți locul până mâine la prânz voi adăuga și niște poze.
Cred că va fi distractiv. 🙂 Sper să vi se pară și vouă tot așa. 😛
Mențiune: rog să nu participe prieteni și cunoștințe care știu unde am plecat. Nu ar fi corect. 😛 Am oricum pregătite și pentru voi suveniruri. 🙂
În ultimul timp am scris multe articole despre cărți și sper să nu vă deranjeze, însă am dat peste multe cărți grozave în august și tocmai de aceea am reușit să citesc și foarte mult. Pentru că o carte plictisitoare îmi ia mult timp până să o termin, chiar de are și 100-200 de pagini, pe când pe una captivantă, chiar și de 600 de pagini, o termin imediat.
Mă sinucid altă dată a fost cumpărată de mama mea în urmă cu ceva timp. Nu știu ce nu i-a plăcut la ea că a lăsat-o în bibliotecă, de unde am luat-o eu acasă. La fel, nu m-a încântat titlul sau mi s-a părut a fi chick lit și am lăsat-o și eu în biblioteca mea câteva luni bune. Până când am citit Ce să fac cu moștenirea de aceeași autoare. Am făcut cunoștință cu stilul autoarei și mi-a plăcut și mi-am dat seama că poate am judecat prea repede și prin urmare greșit cealaltă carte. Curios e că și mama a gândit la fel, după ce a citit Ce să fac cu moștenirea. M-a sunat să-i înapoiez cartea să o citească. Și i-am înapoiat-o, dar nu înainte să o citesc repede, repede, în 2 zile. Concluzia? Mi-a plăcut mult.
La vreo săptămână după ce am terminat de citit The Lady of the Rivers, varianta în limba engleză, am descoperit în biblioteca mamei volumul Doamna apelor, adică cartea tradusă în limba română. Nu știu când a apărut, probabil nu cu mult timp în urmă, altfel aș fi aflat de carte. Cu toate acestea nu-mi pare rău că am citit versiunea în engleză și îmi pare bine că vă pot recomanda acum o carte pe care toată lumea poate să o cumpere și o să citească.
Doamna apelor readuce la viață una dintre cele mai misterioase figuri feminine ale Angliei medievale, Jacquetta de Luxemburg, mama reginei Elizabeth Woodville. Urmașă a Melusinei, frumoasa zeiță a râurilor din mitologia vest-europeană, Jacquetta îi moștenește puterile vizionare și vrăjitorești, însă le folosește doar în momentele cruciale ale vieții. Căsătorită cu ducele de Bedford și înrudită astfel cu familia regală, aceasta ajunge în scurt timp una dintre primele doamne ale Curții Lancaster. Deși moartea soțului și căsătoria din dragoste cu un bărbat inferior ca rang și avere îi răpesc acest statut privilegiat, în mijlocul luptelor sângeroase ce dezbină țara, Jacquetta reușește să-și împlinească unul dintre cele mai ambițioase vise: acela de a-și vedea fiica urcînd pe tronul Angliei.
Citeste in continuare: The Lady of the Rivers/Doamna apelor – Philippa Gregory
Știți cum e cu cărțile Philippei Gregory? Oricât de ocupată aș fi, oricât de obosită, tot găsesc timp să mai citesc un capitol sau măcar câteva pagini. Nu mi se întâmplă asta și la alte cărți…doar la cele pe care le consider atât de interesante și captivante încât nu pot rezista câteva zile, până termin treaba, să le citesc.
Vreau să mulțumesc Ralucăi pentru că mi-a împrumutat două cărți scrise de Philippa Gregory, The Queen’s Fool și The Lady of the Rivers, ediții în limba engleză (nu au fost traduse în română), cumpărate de pe www.bookdepository.com. Îmi mai lipsesc 2 cărți pentru a finaliza de citit colecțiile “The Cousin’s War” (Războiul Rozelor) și “The Tudor Court”: The Virgin’s Lover și nou apăruta The Kingmaker’s Daughter. Intenționez să le cumpăr cât de curând.
În The Queen’s Fool am avut oportunitatea de a mă familiariza (și) mai bine cu domnia primei fiice a lui Henric al VIII-lea, Mary, numită la un moment dat și Bloody Mary. Recunosc că mi-a plăcut mereu această prințesă, m-a întristat teribil destinul ei tragic. La fel și cel al mamei ei. N-am putut să nu apreciez comportamentul lor și faptul că mereu au pus pe primul plan datoria. Fericirea lor mai puțin a contat. Cât de triste mi s-au părut încercările lui Mary de a avea un copil, acele simptome că este însărcinată, care dădeau impresia că va reuși să dea un moștenitor tronului Angliei și nici nu pot să-mi imaginez cum e să treacă cele 9 luni, o țară întreagă să aștepte un copil și tu de fapt nici să nu fi fost însărcinată. Și să se întâmple chestia asta nu o dată, ci de două ori. Să ajungi să fii nu numai o dezamăgire pentru țara ta, ci și o glumă, un subiect pentru batjocură și amuzament.
Elizabeth, deși a fost un monarh excelent, mi s-a părut ambițioasă, egoistă, individualistă, o persoană care mereu și-a văzut de interesul propriu și nu i-a păsat de familia ei. Nu i s-a părut greu sau nepotrivit să încerce de atâtea ori să o dea jos de pe tron pe sora ei, soră care a crescut-o și a iubit-o.