Oficial sunt în vacanță. Știu asta, însă mi-e greu să cred, sunt oarecum dezorientată și parcă nu știu ce să fac. Ieri seara, după ora 12 noaptea, mă simțeam vinovată că nu merg să mă culc pentru că trebuie să mă trezesc dimineața. Uitasem că acum pot să mă culc și la 3, 4 dimineața, fără nici o problemă. De asemenea, am uitat să scot de la telefon alarma zilnică pentru ora 8 dimineața. Stau cu maldărul de cărți în față, cărți pe care doresc să le citesc de câteva luni bune, și nu-mi vine să cred că pot să le citesc, fără să simt că pierd timpul, fără să mă simt vinovată.
În toate aceste luni de muncă de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv, m-am tot gândit la ce o să fac în vacanță. Voi citi foarte mult, mă voi vedea cu toate prietenele, voi merge în excursii, voi dormi foarte mult. Și încă vreau să fac toate aceste lucruri, dar întâi trebuie să ies din starea asta de confuzie. Nu mai știu cum e să ai timp și pentru tine, cum e să poți face lucruri distractive sau relaxante fără să te simți vinovat că nu muncești sau nu înveți. Îmi tot caut de lucru…de făcut curat, de rezolvat probleme administrative, de făcut treburi pentru servici, chiar de sunt în concediu, de scris pe blog (că tot am scris foarte puțin în iulie) sau pe Tea Mug. În loc să stau și eu liniștită, mă gândesc la ce site să mai deschid pentru servici, cum să-l fac, ce să conțină. I’m hopeless.
