Îmi plac plăceau cireşele. Mai ales cele mai închise la culoare, coapte bine şi suculente. Mă şi jucăm, ca orice copil, punându-le la urechi, defilând mândră cu ele.
Însă de câţiva ani, de la o anumită experienţă neplăcută, am început să privesc cu neîncredere aceste fructe ale copilăriei mele. Mai exact, întâmplător, am deschis o cireaşă, înainte să o mănânc. Asta după ce deja savurasem vreo 300 grame. Şi am descoperit viermi. Vă daţi seama că m-am simţit absolut groaznic realizând că deja mă infruptasem bine cu viermi din celelalte cireşe consumate. Părinţii mei au râs de întâmplare când le-am povestit, dar eu am rămas cu spaima asta, de a găsi cireşe cu surprize.