În ultimul timp mi-am format un obicei care cu siguranţă îi enervează pe mulţi dintre prietenii mei (sau cei care mă apelează). Dacă nu pot vorbi în acel moment la telefon, nu răspund. Simplu ca bună ziua.

Procedez astfel tocmai pentru a proteja sentimentele celor care mă sună. Mă săturasem la un moment dat să aud dezamăgirea din vocea lor când îi opream din vorbit şi povestit cu mult entuziasm, că ştii, că de fapt eu nu pot vorbi. Şi pentru că ştiu că şi eu mă simt aiurea când îmi sun o prietenă, încep repede să-i povestesc ceva şi ea tot încearcă să-mi spună că de fapt nu poate vorbi, dar a răspuns ca să-mi zică asta şi ca să nu mă supăr.

Mi se pare mult mai potrivit să nu răspunzi deloc, mai ales dacă ştii că nu e ceva urgent. Iar dacă e urgent îţi poţi da seama după numărul de apeluri pe care îl primeşti de la aceeaşi persoană sau printr-un sms.

Cu această ocazie vreau să-mi rog prietenii să nu se supere pe mine că procedez aşa. De asemenea, îi rog să nu creadă că sunt supărată dacă nu răspund la un apel. Nu mă supăr eu aşa uşor, din orice nimic, iar dacă o fac, de obicei îmi exprim motivul pentru care sunt supărată. Dacă e ceva urgent, trimiteţi sms/mail, şi iau legătura cu voi cât de repede pot.

De asemenea, aşa procedez şi cu Yahoo Messenger. Dacă sunt online, chiar şi fără idle, busy sau diverse mesaje, nu înseamnă neapărat că şi pot vorbi. Mai uit şi eu Messenger-ul deschis, mai vine cineva în birou să discutăm, ş.a. Nu vă mai supăraţi dacă nu răspund imediat. O să răspund când o să fiu liberă.

Voi cum procedaţi când sunteţi sunaţi de prieteni şi nu puteţi vorbi? Le răspundeţi doar ca să le ziceţi că trebuie să închideţi imediat sau nu răspundeţi deloc?