Pretindem ca suntem niste prieteni buni, de incredere, loiali si intelegatori. Sustinem ca daca ne cunoastem din copilarie, daca am locuit in apropiere sau am invatat impreuna ani intregi, sau chiar si daca de-abia ne-am cunoscut si ne impacam atat de bine, nimic nu ne va desparti, vom fi mereu alaturi, gata sa oferim o mana de ajutor. Insa cati dintre cei care se considera prieteni atat de buni chiar sunt asa? Cati nu doar spun ca sunt prieteni ci chiar simt asta si se comporta in mod corespunzator? Cu siguranta nu multi.

Nu voi intelege niciodata de ce ea nu se poate bucura ca prietena ei cea mai buna se casatoreste. De ce nu e fericita ca prietena ei din copilarie are alaturi un baiat grozav, de incredere, care o iubeste nespus de mult? De ce simte nevoia sa le barfeasca relatia, sa sustina ca nu va merge, ca e prea devreme, ca nu procedeaza corect? Oare din cauza ca relatia ei nu sta la fel de bine? Tip de gandire: daca mie nu-mi merge bine in relatie, altuia de ce sa-i mearga? Simt ca eu am esuat si altul, pe care nu-l cred la fel de bun ca mine, castiga, iar spiritul meu competitiv nu suporta acest lucru.

De ce atunci cand iti cumperi ceva mai valoros, cum ar fi un telefon mobil sau un laptop, unii prieteni fac tot posibilul sa-ti strice bucuria? Ca nu e bun, ca nu va merge, ca acel model prezinta numeroase probleme. Unii nu zic nimic, se uita, dau din cap, nu suporta sa-ti zica macar un “sa-l folosesti cu placere”. Si tie iti pare rau ca n-ai tacut din gura si ca ai vrut sa impartasesti cu cei dragi bucuria ta, faptul ca ti-ai cumparat ceva ce ti-ai dorit de mult. Te simti prost si vinovat, ca poate prietenii nu se bucura din cauza ca n-au si ei acel lucru. Faza e ca de multe ori au, dar cum e si normal, poate au un model mai vechi sau mai diferit, si de aceea nu se pot bucura pentru tine. De fapt chiar daca ar avea exact acelasi model nu s-ar bucura, pentru ca nu vor ca si altii sa aiba ce au ei. Tip de gandire: de ce sa aiba cineva mai mult decat mine?

Si cand pleci intr-o calatorie apare aceeasi problema. Tocmai prietenii, care ar trebui sa se bucure pentru oportunitatile tale, sunt reci, iti adreseaza pe scurt “calatorie placuta” iar cand te intorci nici macar nu te intreaba cum a fost. Vor sa uite ca tu ai avut posibilitatea de a pleca undeva si ca ei in acest timp au stat acasa. Tip de gandire: daca altcineva a avut sansa de a face ceva deosebit, ignor chestiunea, astept sa treaca timpul si sa se faca uitata.

Exemple mai sunt multe, am intalnit multe astfel de cazuri atat in viata mea cat si in cea a prietenilor sau a cunostintelor mele. Imi pare rau pentru acesti oameni atat de frustrati, care se lasa prada invidiei si lacomiei. Imi pare rau ca nu sunt in stare sa se bucure pentru prietenii lor, pentru cei care le-au fost alaturi, care i-au ajutat cand au avut nevoie, cei care la randul lor s-au bucurat cand s-a intamplat ceva bun.

Invidia este un sentiment egoist de parere de rau, de necaz, de ciuda, provocat de succesele sau de situatia buna a altuia (dexonline). Mi se pare ca ii caracterizeaza perfect pe acesti oameni. Daca nu e vorba de invidie, atunci ce este? Rautate, ipocrizie, prostie?

Peste toate astea, ma bucur sa stiu ca prietena mea cea mai buna chiar se bucura pentru mine, asa cum si eu ma bucur pentru fericirea ei. Pentru mine asta inseamna prietenie adevarata.