Am mulţi prieteni care lucrează în IT. M-am obişnuit de acum ca majoritatea dintre ei să-mi spună că vor să plece în străinătate, să lucreze la mari firme de IT din ţări precum Germania. Am şi prieteni medici. Şi ei la fel îmi spun. Nu e de mirare că simt că am rămas cam fără jumătate din prieteni, ei fiind acum în ţări precum Belgia, Italia, Germania, Grecia.

Motivul pentru care unii încă nu au plecat, deşi au oferte, deşi nu-i ţin nimic aici, este că nu vor să plece singuri. Aşteaptă să cunoască mai întâi pe cineva sau aşteaptă ca persoana dragă să accepte să plece alături de ei. Există acele cazuri fericite când amândoi lucrează în domenii în care pot găsi job-uri bune în acelaşi oraş. Dar ce te faci când partenerul nu îşi poate găsi cu uşurinţă un serviciu în altă ţară? Sau când pur şi simplu nu vrea să plece pentru că sunt prea multe lucruri care-l ţin aici?

Îţi pui speranţa că va accepta. Te gândeşti că tu poţi să câştigi mult mai bine în străinătate, poate suficient de bine pentru amândoi. Te gândeşti că asta e şansa ta de a te remarca, de a munci cu plăcere, de a te simţi motivat de lucrul tău de zi cu zi. Încerci să-l convingi pe cel iubit să se sacrifice pentru tine. O să-i fie şi lui bine, poate nu acum, poate nu într-un an, dar într-o bună zi. Poate să-şi schimbe meseria, poate să înveţe limba, poate să-şi caute un loc de muncă în câţiva ani sau de ce nu, poate să stea acasă.

Când iubirea e mare, se întâmplă ca partenerul să accepte emigrarea. Cu riscul ca în viitor să te învinovăţească pentru că şi-a abandonat meseria pentru care a muncit ani de zile, familia şi prietenii.

Dar uneori oricât ai iubi nu vrei să abandonezi viaţa pe care deja ai construit-o aici şi care poate ţie îţi place aşa cum este. Nu vrei să mergi la străini, să stai într-o casă singur toată ziua, să nu ai decât un singur om pe care să te bazezi şi să fii întreţinut atâta timp cât nu eşti capabil să te întreţii singur. Nu vrei să fii cu cineva într-o lume străină, preferi să fii singur într-o lume familiară.

Este complicat. Complicat şi atunci când ai pe cineva lângă tine, complicat şi când nu ţi-ai găsit încă un partener. E greu să convingi pe cineva iubit să părăsească tot ceea ce ştie şi să vină cu tine, dar pe cineva necunoscut?

Aceste preocupări sunt o realitate a zilelor noastre. M-am gândit şi eu la ce aş face dacă mi s-ar propune să plec. Şi am ajuns la concluzia că aş accepta, că aş încerca de dragul celui de lângă mine. N-aş renunţa însă la ideea că mă voi întoarce la un moment dat şi mai ales n-aş renunţa la a-mi vizita cât mai des ţara şi cei dragi. N-aş considera că pierd din punct de vedere profesional pentru că ceea ce fac eu se poate face şi din altă ţară. Pot să lucrez pe cont propriu, pot lucra online, pot de asemenea să învăţ o limba străină şi să-mi găsesc, în timp, alt job. Ar fi greu, pentru că eu în Iaşi am tot ceea ce am nevoie, dar n-aş zice nu fără să încerc.

Voi aţi abandona tot ce aveţi aici pentru a însoţi partenerul în altă ţară? Sau vă doriţi să plecaţi şi să lucraţi în străinătate? Ce părere are partenerul/partenera de acest lucru?