Încă de când ne naştem suntem bombardaţi cu aşteptările de frumuseţe ale celor din jur. Mare noroc şi bucurie pe capul unui om dacă este frumos, din start are mai multe şanse să reuşească în viaţă, să fie apreciat şi iubit. Sau…nu?

Sunt multe cazuri când frumuseţea poate fi un blestem, poate fi acel ceva care atrage spre tine invidiile şi frustrările celorlalţi. E mai simplu să spui despre un om frumos că este prost, superficial şi în general bun la nimic, te simţi mai puţin intimidat, mai puţin inferior. Ba dacă insişti ajungi chiar să te simţi superior, chiar dacă nici măcar nu ştii acea persoană. Este frumos? Atunci 100% este prost, ignorant, bun doar să radem de el.

Am observat asta citind un articol vechi dintr-un ziar, în care am recunoscut o persoană pe care o ştiu din vedere. Nu ştiu cum este acea persoană în viaţa de zi cu zi, dacă e un om bun sau nu, prin urmare am acelaşi nivel de informaţii despre ea ca şi jurnalistul care a scris articolul. Însă el, analizând “obiectiv” fotografiile cu un accident minor întâmplat, a presupus şi a afirmat încă din titlu că acea fată este o piţipoancă, o inconştientă, o individă (spus aşa, cu scârbă). Când am văzut cuvântul “piţipoancă” m-am uitat la fotografii, doar ca să văd o fată obişnuită, îmbrăcată mai mult decât decent, chiar casual, nici măcar foarte elegant, cu blugi, tricou fără decolteu, fără machiaj strident, fără vreo coafură ciudată. Dar o fată frumoasă. De aici probabil s-a ajuns la piţipoancă. Comentariile de la articol sunt şi mai spumoase, cu tot felul de observaţii sexuale, care nu pot fi reproduse aici. Şi asta doar pentru că fata este…frumoasă.

Tot de la prea multă frumuseţe pot apărea şi zvonuri cum că nu eşti chiar uşă de biserică. Mi s-a întâmplat deseori să aud că acele cunoştinţe care sunt foarte frumoase s-au culcat cu şefii lor, s-au culcat cu tot oraşul, s-au culcat cu nu mai ştiu câţi. Că dacă umblă cu cineva care nu e la fel de frumos, sigur o fac pentru bani. Că au obţinut tot ceea ce au datorită faptului că sunt frumoşi. Şi astfel de observaţii continuă la nesfârşit. Cred că scapi de ele doar când te căsătoreşti, faci copii şi stai tot timpul în casă.

Revenind la prima poveste, ce e cel mai rău este că acel articol de ziar nu a fost şters şi va rămâne prezent în motoarele de căutare. Este o pată pe identitatea acelei fete. Nici ea nu are o prezenţă online bogată  aşa încât atunci când îi caută cineva numele, acel articol apare printre primele rezultate pe Google. Şi de aici pot apărea tot felul de probleme, pentru carieră, pentru imaginea ei. Pentru că nu toată lumea are răbdare să citească complet, să realizeze dacă acel articol este corect sau nu. Şi spuneţi voi, e corect?