Nu va voi pacali astazi. De fapt nu cred ca veti vedea vreodata pe acest blog vreo pacaleala de 1 aprilie. Niciodata nu mi-au placut, mereu m-au facut sa ma simt prost, sa sufar sau sa-mi para rau.

Prima pacaleala pe care mi-o amintesc a fost facuta de o colega in clasa a IV-a. Ne-a spus ca e insarcinata si noi, colegele ei, am crezut-o si chiar o compatimeam (desi nu cred ca stiam pe atunci prea multe despre procesul de reproducere). Pe vremea aia era un lucru destul de socant si foarte putin probabil, acum auzim de astfel de cazuri destul de des. Lucru ce ma mira pe mine chiar si acum e cum de acea colega se gandea la astfel de lucruri la acea varsta.

O alta pacaleala, pe care nu am gustat-o deloc, mi-a fost facuta de mama mea, care m-a pacalit intr-o zi ca trebuie sa merg la meditatie la matematica (le uram, mai ales ca ma tinea profesoara cate 5 ore).

In rest nu mai tin minte…desi sunt sigura ca si iubitul sau alti prieteni m-au pacalit.

Pentru acest an glumeam cu sora mea sa ii pacalesc pe parinti punand pe blog o poza cu mine in rochie de mireasa, ca sa creada ca m-am casatorit fara stirea lor. 🙂 Tot trebuia sa merg la targul de nunti, nu era prea greu sa ma imbrac si sa ma pozez. Dar am lasat aceasta idee la stadiul de gluma intre surori, nu am vrut sa-i sochez pe ai mei si pe parintii lui Felix.

Nu vreau sa creez nici macar 5 minute de suferinta cuiva drag cu o astfel de pacaleala. Pentru ca oricum ai face-o, ranesti pe cineva. Daca pacalesti ca s-a intamplat ceva rau, pana afla adevarul va fi suparat. Daca pacalesti ca s-a intamplat ceva bun, cand afla adevarul va fi dezamagit si iar va suferi.

Inteleg ca este un obicei si trebuie luat ca atare, dar eu prefer sa nu-l urmez.

Voua ce pacaleli vi s-au facut? Ce pacaleli aveti in program pentru azi?