Azi mi-am amintit de Mont St Michel…Cand eram la Paris, la recomandarea tatalui meu, am ales sa facem o excursie la Mont St Michel – vazusem cateva imagini in brosuri si am ramas impresionati. Ne-am trezit pe la 6 dimineata, am luat metroul si ne-am dus la sediul agentiei de unde am luat autocarul. Dupa un drum de vreo 4 ore, am ajuns. Era un loc incredibil de frumos.

Mont Saint-Michel este o stanca granitica (78 m inaltime) in Golful Saint-Malo (NV Frantei) din Marea Manecii, unde se manifesta cel mai reprezentativ fenomen de flux si reflux: in timpul fluxului este insula, comunicatia cu teritoriul continental fiind intrerupta, iar in timpul refluxului devine peninsula, o limba de nisip iesind de sub ape. Stanca este ocupata de un sat (cca. 46 locuitori) si o manastire fortificata (ridicata incepand cu secolul al VIII-lea pana prin secolele al XII-lea – al XIV -lea).
Cititi mai mult aici.

Noi am nimerit timpul refluxului…ar fi fost mult mai frumos daca era inconjurat de apa, dar asta e. Am petrecut cateva ore acolo, ne-am plimbat, ghidul ne-a prezentat istoria fiecarei camere din manastire, am facut poze, ne-am plimbat pe plaja (unde in timpul fluxului este acoperit de apa). Am luat masa la celebrul restaurant “La Mere Poulard”, unde se serveste omleta mamei Poulard.

Omleta mamei Poulard (de la numele restaurantului situat in sat, celebru prin aceasta specialitate culinara) este facuta din oua si smantana, batute indelung in castroane mari de cupru cu un tel lung si intr-un ritm special, care poate fi auzit de trecatori, inainte de a fi prajita intr-o tigaie, tot de cupru, pe un foc de lemne. Reteta exacta este pastrata si nu este divulgata, sub niciun chip.

Mama Poulard a dezvoltat aceasta reteta cand a remarcat ca pelerinii soseau flamanzi la Mont Saint-Michel. Ii trebuia, prin urmare, un fel de mancare usor si repede de pregatit, la orice ora. Si astazi chiar, pot fi vazute ouale batandu-se, in ritm, cu un tel lung, intr-un vas mare de cupru. Cand restauratorul parizian, Robert Viel, i-a scris mamei Poulard, pentru a o intreba reteta, aceasta i-a trimis urmatorul raspuns:

“Domnule Viel,

Iata reteta omletei: sparg niste oua mari intr-un castron, le bat bine, pun o bucata buna de unt intr-o tigaie, arunc in tigaie oualele si amestec in mod constant. Sunt fericita, Domnule, daca aceasta reteta va face placere.

Annette Poulard”.
Cititi mai mult aici

Adevarul e ca nu mi-a placut deloc omleta lor 🙂 Nu te saturai deloc, avea un gust ciudat. Apoi ne-au servit o friptura de pui, mult mai buna.
Ne-am mai ocupat timpul cautand un pachet de tigari prin satul respectiv – nu am gasit. Trebuia sa asteptam sa plecam si sa opreasca autocarul la o benzinarie ca sa putem cumpara. Erau in schimb numeroase magazine cu suveniruri si restaurante.
Dupa alte 4 ore de drum, am ajuns inapoi in Paris, unde ne-am continuat excursia in extraordinarul oras al luminilor.

In continuare aveti un set de fotografii, enjoy!

Citeste in continuare: Jurnal de calatorie: Mont St Michel, Franta