Câteva observații minore, care nu-și merită propriul articol, culese de peste tot, din ultimele 2 sau 3 săptămâni:

• agenții de vânzări auto sunt incredibil de insistenți. Odată ce ești interesat să cumperi o mașină și îi spui și lui asta, poți fi sigur că vei fi sunat zi de zi, până când o cumperi. Sau până când îi spui clar că vrei o mașină de la altă firmă.
• este bine ca în afaceri, când se discută despre un anumit domeniu, să se facă cu persoana abilitată. Nu se discută promovare online cu agentul de vânzări, asta e sigur. Problema apare când firma are doar acel agent de vânzări ca reprezentant în zonă și nu ai cu cine altcineva discuta. Situația cu care ne confruntăm ulterior este chiar hilară, e distractiv (dar și trist) să vezi cum acel agent de vânzări nu înțelege nimic și din acest motiv consideră că tu vrei să îl înșeli, să îl obligi să facă ceva ce nu dorește.
• oricât de binedispus sau binevoitor ești când ajungi la Poștă, sunt mari șanse să pleci nervos. Pentru că doamnele și domnișoarele de acolo nu rezistă fără să-ți trântească o răutate, de genul: “ce e asta, 2 sau 5? Credeți că noi stăm aici să vă descifrăm vouă scrisul?”.
• am înțeles și eu cât de important este să ai o primă impresie favorabilă când intri într-un sediu de firmă ce vinde lucruri scumpe, precum mașini. Nu mă așteptam, dar atunci când am văzut că temperatura înăuntru e la fel ca afară (adică foarte frig), că agentul de vânzări nu prea se descurcă, că locul e aranjat cam aiurea, mi-a cam trecut cheful de a cumpăra ceva.
• tare bine e să ai biroul în centru. Am la 2 pași de mine cele mai importante bănci, Poliția, Primăria, Finanțele, Judecătoria, precum și un mall, săli de sport, cantine, ș.a. Dacă ai de umblat cu acte dintr-o parte în alta, e tare comod…nu ai nevoie de mașină, de mijloace de transport, de nimic.
• una din ușile de la Primărie, care dă spre sala unde se achita impozitele (la clădiri) și amenzile, este îngrozitor de grea. Pur și simplu mă chinui să o deschid, trag cu amândouă mâinile de ea, mă sprijin într-unul din picioare, și de-abia o mișc puțin. Nu am puterea să o deschid complet, mă strecor printr-o mică deschizătură.
• nu-mi place deloc să merg în delegații. Sunt atât de atașată de casa mea, încât cu greu mă desprinzi de ea. Și știu că e pentru binele meu să plec, să cunosc oameni, să aflu lucruri noi, dar tot nu vreau să merg.