Nu va voi pacali astazi. De fapt nu cred ca veti vedea vreodata pe acest blog vreo pacaleala de 1 aprilie. Niciodata nu mi-au placut, mereu m-au facut sa ma simt prost, sa sufar sau sa-mi para rau.
Prima pacaleala pe care mi-o amintesc a fost facuta de o colega in clasa a IV-a. Ne-a spus ca e insarcinata si noi, colegele ei, am crezut-o si chiar o compatimeam (desi nu cred ca stiam pe atunci prea multe despre procesul de reproducere). Pe vremea aia era un lucru destul de socant si foarte putin probabil, acum auzim de astfel de cazuri destul de des. Lucru ce ma mira pe mine chiar si acum e cum de acea colega se gandea la astfel de lucruri la acea varsta.