Acest Revelion nu a fost despre găsirea rochiei perfecte pentru noaptea dintre ani, despre mersul la coafor şi în general realizarea tuturor eforturilor pentru câteva ore dintr-o noapte, fie ea şi o noapte mai specială. Nu a fost ca în alţi ani. A fost primul meu Revelion petrecut la munte. Poate nu e altfel pentru voi, dar e altfel pentru mine. A fost prima dată când mi-am petrecut Revelionul în afara oraşului natal.
Nu ne-am limitat la o singură zi, am petrecut nu mai puţin de 6 nopţi în Bistricioara, la pensiunea Edy. Nu am decât cuvinte de laudă pentru gazdele noastre, au fost foarte amabili, ne-au oferit condiţii foarte bune pentru o sumă care mie mi s-a părut foarte rezonabilă. Fiind un grup mare, de 11-13 persoane (au mai venit, au mai plecat dintre noi), am închiriat întreaga pensiune. Am avut doar pentru noi 6 camere, fiecare cu baia ei (foarte modernă), bucătărie, sală de mese. În vilă era foarte cald, nu s-au zgârcit deloc cu încălzirea (anul trecut prietenii mei au suferit de frig la altă pensiune, deci nu întotdeauna ai noroc). Fiind numai noi în pensiune nu a fost nevoie să închidem uşile, am putut face ce vrem, am ascultat muzică mai tare, am râs, şi foarte important pentru mine, n-am avut nici o grijă cu lăsatul obiectelor de valoare în cameră.
Trebuie să menţionez şi mâncarea, care ne-a fost asigurată tot de pensiune. Am ales o masă pe zi, formată din ciorbă, felul 2 şi desert, plus masa de Revelion. Felul 2 ne era servit la prânz, ciorba seara (aşa am vrut noi), iar dacă voiai să iei şi mic dejun, nu trebuie decât să anunţi cu o seară înainte. Gazda a lucrat ca şi bucătăreasă, deci mâncarea era foarte bună. Ne-am delectat cu păstrăv, friptură de porc la cuptor, ciorbă de vită, ciorbă de fasole, s.a. Iar deserturile…o minune.
Pentru cei interesaţi de preţuri: masa de Revelion a costat 100 lei/persoană (friptură de iepure, antreuri, salate, friptură de porc cu garnitură, desert), masa formată din felul 1, 2 şi desert 38 lei/persoană/zi, cazarea în perioada sărbătorilor 130 lei/zi/camera.
Vacanţa asta n-ar fi fost aşa grozavă dacă nu ar fi fost prietena mea Alexandra. N-aţi mai cunoscut o persoană atât de generoasă, de iubitoare, de caldă, de altruistă. M-a copleşit cu iubirea ei, cu îmbrăţişări, pupături, grijă. Mereu a fost aşa, are atâta grijă de mine! Sunt extrem de norocoasă că o am alături de mine, pe ea şi pe Raluca. Nu ştiu cum de eu, o persoană atât de introvertită şi de rece, am putut atrage persoane atât de calde, care să mă suporte aşa cum sunt şi încă să mă iubească. Uneori am impresia că inima mi se face de gheaţă şi atunci una dintre ele sau amândouă mă încălzesc la loc.
Ce am făcut în aceste 7 zile la munte? Am mers la săniuş, în Borsec şi Durău. Nu mă mai dădusem cu sania de ani întregi, cred că tocmai din adolescenţă. Am băut vin fiert, o grămadă de vin fiert. O să vă mire dar nu mai băusem vin fiert până acum. Ne-am plimbat, prin Durău, pe lângă Lacul Izvorul Muntelui, Bistricioara, Borsec. Am învăţat să joc o grămadă de jocuri: Catan, Saboteur, Whist, Rentz, Mafia, Mim. O să fac un articol separat în care o să povestesc despre ele, poate mai este cineva pe aici, ca mine, care habar n-are de ele. Am râs, Doamne, cât am mai râs. Simţeam că pocnesc de atâta râs. Am citit. Da, am avut şi timp de citit, nu mult, dar suficient cât să încep noul an cu 3 cărţi citite. Am văzut artificii, în noaptea de Revelion. Am mâncat tot felul de bunătăţi. Mi-am făcut cunoştinţe noi, şi zic eu, prieteni noi.
Cam aşa am intrat în 2014. Înconjurată de prieteni, de oameni care mă iubesc, de veselie, de râsete.




