Prieteniile sunt ca relatiile de dragoste. La inceput crezi ca va dura la nesfarsit, nu vezi decat calitatile amicului, iti face mare placere sa discutati, sa iesiti impreuna. Te destainui lui, ii zici ceea ce simti, ceea ce gandesti, ceea ce speri. Uneori apropierea emotionala e mai puternica decat in cazul unei relatii de dragoste.

Insa de foarte putine ori relatiile de prietenie rezista peste ani. De ce? Pentru ca prietenia se naste din apropierea dintre noi, din lucrurile pe care le avem in comun, iar cand acele lucruri dispar sau noi ne schimbam gandirea si comportamentul, atunci nu mai este nimic care sa o sustina. Si intervine astfel distantarea, in cele mai bune din cazuri, sau chiar cearta si ura, in cazurile mai nefericite.

Noi ne schimbam, nu avem cum sa oprim acest lucru. Viata ne confrunta cu diverse greutati si dezamagiri, care fie ca ne dorim sau nu, ne schimba. Devenim mai pesimisti, mai mult sau mai putin sociabili, mai putin intelegatori, mai prinsi in problemele noastre. Cand ne casatorim ajungem sa ne impacam mai bine cu persoane care sunt casatorite, deoarece cele care nu sunt nu ne inteleg pe deplin. Cand avem copii, ajungem sa ne petrecem timpul cu cupluri care au si ei copii, deoarece au aceleasi responsabilitati si preocupari. Si asa, ne departam de cei care nu sunt ca noi.

Cati dintre noi pot spune ca mai pastreaza legatura cu prietenii din copilarie? Dar cu cei din gimnaziu sau din liceu? Prietena cea mai buna din scoala generala sau din gimnaziu/liceu, va mai este si acum la fel de apropiata?

Am iubit-o foarte mult pe colega mea de banca din gimnaziu, am incercat sa pastrez legatura si dupa ce am intrat la scoli diferite. Dar faptul ca nu locuiam una langa alta, ca mergeam la scoli diferite, ce aveau pretentii diferite, ne-a departat. Ne-am regasit la facultate dar parca nu stiam ce sa vorbim una cu alta, totul era atat de…altfel.

O alta buna prietena din copilarie acum este complet schimbata. Nu mai avem aproape nimic in comun. Ea merge in cluburi, petrece aproape in fiecare seara; eu nu. Ea este acel gen party girl, cu fuste mini, sutiene la vedere, ce flirteaza cu oricine; eu sunt foarte conservatoare si nu-mi place acest tip de comportament. Cu toate acestea este o fata draguta si prietenoasa, dar nu stiu ce as putea discuta cu ea, nu mai avem aceleasi pasiuni sau dorinte.

La fel s-a intamplat si cu alte persoane din viata mea. De cele mai multe ori intervine distanta, dar si educatia, pasiunile sau aspiratiile. E trist si poate voi supara cand zic asta, dar prefer sa-mi petrec timpul in compania unor persoane de la care am ce invata, care se respecta si care doresc sa faca ceva cu viata lor. Imi plac mai ales acele persoane pozitive, care zambesc tot timpul, care nu lasa greutatile vietii sa le conduca spre un vartej de depresie si tristete.

Am si o intrebare pentru voi, poate ma ajutati sa inteleg mai bine aceasta situatie:

Ati ramas prieteni buni cu persoane care s-au schimbat mult de-a lungul anilor? Care se comporta intr-un mod pe care voi nu-l aprobati, cu care nu prea aveti ce sa mai discutati?