Am fost convinsă cu greu să-mi fac un cont pe Facebook – era parcă în decembrie 2008, nu aveau cont foarte mulţi prieteni de-ai mei, mi se părea greoi şi plictisitor, nu-i vedeam rostul. Însă cu timpul m-am obişnuit şi bine îmi pare că am făcut acel pas pentru că Facebook m-a ajutat foarte mult, nici nu speram să obţin atât de multe de pe urma sa.

Printre altele (promovare, discuţii grupuri), prin Facebook am reuşit să ţin legătura cu vechi amici sau cunoştinţe, să-mi găsesc aproape toţi colegii din şcoala generală, să-mi fac cunoştinţe noi, în general oameni care mă ştiau datorită blogului şi voiau să vorbească mai mult cu mine.

Şi care e surpriza plăcută de care vorbeam în titlu? Păi am regăsit-o pe profesoara de engleză din şcoala generală – nu am ştiut niciodată numele ei, dar mi-o amintesc bine, îmi plăceau mult orele de engleză. De fapt ea ne-a găsit pe noi, m-am şi mirat că ne-a ţinut minte pe toţi, deşi au trecut vreo 13 ani de când ne-am văzut ultima dată. Ne-a lăsat şi nişte mesaje, în care ne-a urat succes; nu mai zic cât de încântată am fost când am văzut că mesajul pentru mine era mai personal, şi-a amintit că am fost cuminte. 🙂

Voi aţi regăsit pe cineva cu ajutorul reţelelor de socializare?