După acele luni în care suntem singurii companioni ai bebelușului nostru, vine și momentul când trebuie să luăm o decizie și să găsim locul și persoana care să ne înlocuiască pentru 8-10 ore pe zi.
Eu am crescut cu bonă. Bunicile mele nu mai trăiau când m-am născut eu, am fost crescută de unul dintre bunici până la 5 ani iar după această vârstă, au urmat poate mai multe bone, dar 2 au rămas cu familia mea timp îndelungat. Amândouă mi-au fost ca niște bunici, le-am iubit nespus și vor rămâne în inima mea pentru totdeauna.
Așa că asta era percepția mea despre bone. O femeie caldă, substitut pentru bunică, cu vârsta peste 50 de ani, care gătește bunătăți, te iubește cu sinceritate și are foarte mare grijă de tine până când vin părinții de la serviciu.
Din păcate în zilele noastre nu mai este atât de ușor să găsești astfel de femei. Nu știu, poate nici pe vremea părinților mei nu era ușor și au avut ei (și eu) noroc. Nu am pățit-o personal, dar am auzit tot felul de povești. Plus că este greu să ții un astfel de angajat, dacă nu ai posibilitatea să-l remunerezi foarte, foarte bine. Din cate am văzut pe grupurile de mămici, un salariu de bonă este de minim 1000 lei (ba chiar celor ce oferă suma asta, li se râde în față), fără menaj sau gătit. Nu am nicio problemă cu asta, este munca omului, merită să fie plătită corespunzător, fiind și responsabilitatea mare. Doar că eu nu mi-aș permite să plătesc mai mult de atât.
În cazul nostru au fost și alte lucruri de luat în considerare. Locuim departe, la casă, nu avem un parc în apropiere. Așadar o bonă ar fi petrecut tot timpul cu Ilinca în casă sau în curtea casei. Ilinca nu ar fi interacționat cu alți copii, nu ar fi făcut nimic deosebit.
Așadar mi-a fost destul de ușor să mă hotărăsc să aleg creșa. Nu prea aveam altă soluție. Am găsit o creșă particulară și de câteva luni de zile mergem acolo. În fiecare zi copiii fac activități (desenează, lipesc, aranjează, dansează, s.a.), stau câteva ore bune afară (grădinița are o curte destul de mare, cu tobogane, leagăne, cutie cu nisip, căsuțe și multe altele), mănâncă mâncare destul de ok (furnizată de catering, dar s-au luat în considerare doleanțele părinților – Ilincăi ii place foarte mult să mănânce la grădiniță, de fiecare dată când o întreb ce a făcut la grădi, primul lucru pe care-l zice e că a mâncat).
Așadar, sfatul meu pentru voi este să puneți pe o lista plusurile și minusurile, personalizate pe familia voastră. Stați aproape de un parc? Copilul este mai sensibil, se îmbolnăvește ușor? Ce program de lucru aveți? În funcție de toate acestea, veți găsi cu siguranță soluția cea mai bună pentru voi.
La final, voi adăuga eu câteva plusuri și minusuri pentru alegerea unei bone, respectiv a creșei:
BONĂ
Plusuri:
- copilul se acomodează mai ușor cu o persoană
- copilul rămâne în mediul lui, nu intră în contact cu bolile din colectivități
- copilul va mânca de acasă, mâncarea pregătită de voi, în funcție de preferințele voastre
- când este bolnav, nu este nevoie să lipsiți de la serviciu (cred că este cel mai mare plus)
Minusuri:
- salariul unei bone depășește de multe ori taxa pentru grădiniță privată
- există posibilitatea ca bona să nu se poarte chiar așa cum trebuie cu copilul și este greu de urmărit să nu se întâmple asta (prin camere de supravegheat peste tot prin casă)
- copilul nu interactioneaza cu alti copii decat in parc;
- activitățile de peste zi ale copilului depind foarte mult de vârsta și pregătirea bonei;
- bona poate anunța oricând că nu mai vine, lucru care te poate afecta destul de serios la muncă (până găsești pe cineva să o înlocuiască)
CREȘA
Plusuri:
- interacționează cu alți copii de aceeași vârstă
- fac activități interesante și educative, învață lucruri noi
- cunoaște un mediu nou, persoane noi, chiar și mâncare nouă. Învață să se acomodeze cu toate aceste noutăți.
- prețul – dacă copilul este la grădiniță de stat. Se achită doar masa (16-18 lei/zi)
- la grădinițele private sunt de obicei camere de supraveghere iar educatoarele și îngrijitoarele au astfel grijă să se poarte corespunzător cu copiii. Spre deosebire de grădinițele de stat, la privat (vreau să) cred că în cazul unor abateri, personalul va fi concediat imediat.
Minusuri:
- costul mare în cazul grădinițelor private (la cele Montessori prețul poate depăși 1500 lei/lună, la cele normale prețul este între 750-950 lei)
- în colectivitate copiii intră în contact cu tot felul de boli. E aproape imposibil să-l ferești de toate, ajută doar dacă-l vaccinezi cu tot ce se poate.
- dacă copilul se îmbolnăvește, este absolut normal că trebuie să-l ții acasă și prin urmare, trebuie să lipsești de la serviciu.