Tag: amintiri din copilarie

Amintiri din copilărie

bear-792434_640Ce-ţi aminteşti din copilărie? De obicei lucrurile care ţi-au trezit nişte sentimente puternice, care te-au bucurat sau întristat, care te-au marcat, care te-au impresionat.

Mă gândeam la asta zilele trecute, după ce mi-am amintit ceva. Am mers cu sora mea în vizită la o prietenă de-ai ei, şi aceasta ne-a prezentat colecţia ei de maşinuţe, frumos aranjate pe un raft. Erau câteva zeci, de dimensiuni mici. Nu m-am putut abţine şi-am atins vreo 2, ca să aflu ulterior, ca în acea după-amiază au căzut toate de pe raft, motivul fiind atingerea mea. 🙂

Alte amintiri din copilărie, legate de jucării sau joc?

Unul din desenele animate preferate era ceva cu nişte eleve care jucau volei. Atât de mult îmi plăcea încât voiam şi eu să joc volei. Verişoara mea juca aşa încât m-a luat la un antrenament. Problema e că nu mi-am dat seama că mingea de volei e atât de grea. Nu puteam nici măcar să o trec peste fileu, aşa încât am abandonat imediat ideea de a juca vreodată volei.

Când aveam vreo 5 ani, mama a adus un calculator acasă, pentru a lucra în programele ei de contabilitate. Avea şi un joc pus pe el, Supaplex, aşa că mi-am băgat şi eu năsucul în calculator, să mă joc. Momentul când calculatorul s-a blocat m-a speriat atât de tare, încât n-am vrut să mai aud ani buni de niciun calculator. Eram terifiată că am stricat calculatorul familiei. Nu c-aş fi păţit ceva grav, da eu mereu am fost (şi încă sunt) teribil de anxioasă.

Am fost un copil răsfăţat, am primit o mulţime de jucării, de care erau pe atunci, majoritatea de plus. Nu existau pe atunci magazine gen Noriel, primeam şi noi ce se găsea, ce se putea. Iubeam jucăriile din pluş, aveam cu zecile, şi ţineam să dorm cu toate în pat. În patul pe care îl împărţeam cu sora mea. Eu dormeam la perete şi împărţeam jumătatea mea de pat cu jucăriile. Le puneam de-a lungul peretelui, de sus până jos, cu grijă să încapă toate. Şi apoi mă înghesuiam în sfertul ce rămânea.

În afară de volei cu minge uşoară (de această dată), jucat în faţa blocului, mai jucam badminton sau “Flori, fete şi băieţi” şi bineînţeles jocuri inventate, de exemplu cel în care eu şi prietenele mele ne credeam personaje din Sailor Moon.

Reamintindu-mi toate astea îmi dau seama că am avut o copilărie foarte frumoasă, în care nu mi-a lipsit nimic important şi în care mi-a lipsit exact ceea ce trebuia adică calculator şi acces la internet. Nu ştiu câţi dintre copiii de astăzi se mai joacă afară, mai inventează jocuri, mai pun accentul pe jucării fizice şi nu pe jocuri la calculator.

Matrioşka mea

Una din cele mai vii amintiri ale copilăriei mele este joaca cu păpuşa rusească a străbunicii mele. Mergeam în vizită la ea destul de rar, aproape mereu însoţită de verişoara mea. Mă încânta atunci că eu şi verişoara mea aveam aceeaşi străbunică, mă simţeam parcă şi mai apropiată de ea, ca şi cum am fi fost 2 surori, nu doar rude şi cele mai bune prietene.

Eh, şi străbunica mea avea mai multe bibelouri frumoase, şi o matrioşka deosebită, care m-a fascinat de prima dată când am văzut-o. Numai acolo am avut ocazia să mă joc cu aşa ceva, acasă aveam clasicele jucării de pluş iar prin magazinele noastre nu am văzut niciodată de cumpărat păpuşi ruseşti.

Aşa că atunci când am văzut pe rafturile unui chioşc din faţa Cimitirului Vesel mai multe modele de păpuşi ruseşti, n-am ezitat să-mi cumpăr una. Am ales o păpuşă pe placul meu, am plătit (20 lei) şi de cum am ajuns în camera de hotel, am început să o desfac şi m-am jucat câteva minute, simţindu-mă iarăşi ca un mic copil.

Matrioşka mea nu este la fel de deosebită ca a stră-bunicii mele. Nu se desface la fel de uşor, nu este realizată cu la fel de multă migală, nu este formată din la fel de multe păpuşi. Cu toate acestea o iubesc. Şi oriunde în lume mă voi mai duce voi mai cumpăra şi altele, poate îmi fac o mică colecţie.

  

Pentru cei interesaţi, am căutat mai multe informaţii despre celebra păpuşă rusească.

Matrioşka (rusă: матрёшка) este o jucărie din lemn, o păpuşă viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuşi, mai mici, identice. Se realizează din lemn de esenţă moale, din mesteacăn sau tei. A apărut prima dată în anii ’90 ai secolului al XIX-lea, în localitatea Abramţevo, dar adevăratul centru de confecţionare a celebrei jucării a devenit Serghiev-Posad.

Arhetipul acestei jucării îl constituie ouăle de Paşte, viu colorate, care se realizau în vechime din lemn pictat. Aceste ouă erau goale în interior, în cel mai mare putând fi incluse altele mai mici. O astfel de jucărie se întâlnea şi în Japonia, reprezentând un bătrânel jovial, cu mustăţi lungi şi albe, Darumú (sau, după alte informaţii, înfăţişându-l pe sfântul budist Fukuruma), păpuşa care era alcătuită din cinci figurine ce intrau una în alta.

Odată, după cum spune una dintre legende, cunoscutul pictor rus Serghei Maliutin ţinea în mână un ou de lemn pictat şi o jucărie japoneză. Aceste jucării diferite, realizate în două colţuri diferite ale Pământului, i-au dat o idee interesantă: imediat a schiţat pe hârtie o păpuşă hazlie, apoi încă una şi încă una… La rugămintea pictorului, strungarul V. Zvezdocikin a realizat, din lemn, forma dorită. Serghei Maliutin a pictat-o. Aşa a venit pe lume fetiţa îmbrăcată în sarafan rusesc: cu şalul ei, cu cocoşul negru în braţe. În interiorul ei se mai ascundeau încă şapte figurine, una mai mică decât alta, ultima, cea de-a opta, înfăţişând un bebeluş în faşă. Cineva, văzând-o, a exclamat: „Ptiu, este chiar Matriona!” Şi aşa a primit fetiţa numele de Matriona, de la care mai târziu s-a format diminutivul Matrioşka.

Sursa