Din studierea celulelor HeLa, savanţii au aflat că celulele canceroase se pot diviza la nesfârşit şi au speculat ani întregi pe baza ipotezei că, de fapt, cancerul era cauzat de o eroare la mecanismul care făcea să moară celulele când atingeau Limita Hayflick (celulele normale ajung la limită atunci când s-au duplicat de aproximativ cincizeci de ori). Ştiau, de asemenea, că există un lanţ de ADN la capătul fiecărui cromozom, numit telomer, care se scurta puţin de fiecare dată când celulele se divizau, la fel ca nisipul care se scurgea dintr-o clepsidră. Pe măsură ce celulele normale înaintează în viaţă, telomerii lor se scurtează la fiecare diviziunea, până când aproape nu mai rămâne nimic. Apoi încetează să se mai dividă şi încep să moară. Acest proces e corelat cu înaintarea în vârstă a unei persoane: cu cât suntem mai bătrâni, cu atât se scurtează telomerii noştri, celulelor noastre ramanandu-le din ce în ce mai puţin timp să se dividă înainte de a muri.

…celulele umane canceroase conţin o enzimă numită telomeraza, care reconstruieşte telomerii. Prezenţa telomerazei este un semn că celulele îşi pot regenera telomerii la infinit.

Citeste in continuare: Despre Henrietta Lacks şi celulele nemuritoare HeLa