Luni eram fericită. După un weekend în care am lucrat de dimineață până după miezul nopții eram bucuroasă că respectasem deadline-ul și predasem lucrarea. Pe lângă programul de 14-15 ore de lucru pe zi, chiar și de acasă, programul la serviciu era o nimica toată.
Marți se schimbă foaia. Se ivește oboseala. Nu că n-ar fi fost acolo și înainte, dar de-abia acum, când nu mai aveam chiar atât de mult de lucru, mi-am dat seama cât de obosită sunt. Oboseala îmi dă o stare aiurea, așa că-s prost dispusă toată ziua, morocănoasă, tăcută, nu vreau decât să-mi fac treaba și să mă duc acasă.