Tag: lebedele salbatice

Lebedele sălbatice – Jung Chang

Acum câteva zile v-am transcris câteva fragmente din acest roman, incredibile, de necrezut chiar, mai ales pentru cineva care nu a trăit în perioada comunistă sau era prea tânăr pentru a mai avea amintiri de atunci.

Lebedele sălbatice m-a emoționat teribil, m-a îngrozit, m-a revoltat, m-a uimit, m-a făcut să sper într-un final fericit. Citind această carte am trecut printr-o sumedenie de sentimente, o mulțime de informații necunoscute mi s-au înfățișat, despre perioada când Mao Tze Dong a condus China, despre Revoluția Culturală, despre comunism, Guomindang (Partidul Naționalist Chinez) și ultimii ani ai Chinei Tradiționale (~1900).

Nu mă așteptam să citesc o carte despre comunism, mai ales una care conține atât de multe detalii, care povestește practic întreaga istorie a comunismului în China, de la instalare și până la aproximativa ei liberalizare, în anii 80. Nu mă așteptam să fie așa de dur. Nu am crezut vreodată că într-o perioadă atât de recentă ca cea de după 1950 oamenii să sufere atât, să fie în asemenea hal manipulați, să fie atât de dominați de invidie și gelozie încât să fie capabili să comită acte de neiertat.

Citeste in continuare: Lebedele sălbatice – Jung Chang

Fragmente – Lebedele sălbatice

“…în 1965, ni s-a cerut să ieșim să smulgem iarba de pe peluze. Mao dăduse ordin că iarba, florile și animalele de casă – fiind niște plăceri burgheze – trebuiau eliminate.”

“Cât de norocoasă, cât de incredibil de norocoasă sunt să trăiesc în măreața era a lui Mao Tze Dong!” îmi tot spuneam. “Cum pot trăi copiii din lumea capitalistă fără să fie lângă Președintele Mao și fără speranța de a-l vedea cândva în persoană?”

“Relaxarea devenise un concept perimat: cărți, tablouri, instrumente muzicale, sporturi, jocul de cărți, șahul, ceainăriile, barurile – toate dispăruseră. Parcurile erau pustii, terenuri vandalizate din care dispăruseră florile și iarba, iar păsările și peștii din havuzuri fuseseră uciși. Filmele, piesele de teatru, concertele, toate fuseseră interzise.”

“O altă dovadă a terorii care domnea în țară era și faptul că nimeni nu mai îndrăznea să ardă sau să arunce ziarele după ce erau citite. Fiecare primă pagină purta portretul lui Mao și la fiecare două rânduri, erau citate din învățăturile lui Mao. Ziarele trebuiau păstrate cu sfintentie, căci dacă te vedea cineva că le arunci te păștea dezastrul. Dar și păstrarea lor punea probleme pentru că șoarecii puteau roade portretul lui Mao, sau ziarul putea putrezi și oricare din aceste situații era interpretată drept crimă împotriva lui Mao.”

“fiecare cuvânt rostit de Președintele Mao este un adevăr universal abolut și fiecare cuvânt valorează cât zeci de mii de cuvinte”

Lebedele sălbatice – Jung Chang

Citeste in continuare: Fragmente – Lebedele sălbatice