Lebedele sălbatice – Jung Chang

Acum câteva zile v-am transcris câteva fragmente din acest roman, incredibile, de necrezut chiar, mai ales pentru cineva care nu a trăit în perioada comunistă sau era prea tânăr pentru a mai avea amintiri de atunci.

Lebedele sălbatice m-a emoționat teribil, m-a îngrozit, m-a revoltat, m-a uimit, m-a făcut să sper într-un final fericit. Citind această carte am trecut printr-o sumedenie de sentimente, o mulțime de informații necunoscute mi s-au înfățișat, despre perioada când Mao Tze Dong a condus China, despre Revoluția Culturală, despre comunism, Guomindang (Partidul Naționalist Chinez) și ultimii ani ai Chinei Tradiționale (~1900).

Nu mă așteptam să citesc o carte despre comunism, mai ales una care conține atât de multe detalii, care povestește practic întreaga istorie a comunismului în China, de la instalare și până la aproximativa ei liberalizare, în anii 80. Nu mă așteptam să fie așa de dur. Nu am crezut vreodată că într-o perioadă atât de recentă ca cea de după 1950 oamenii să sufere atât, să fie în asemenea hal manipulați, să fie atât de dominați de invidie și gelozie încât să fie capabili să comită acte de neiertat.

Mao a fost un bun manipulator, a profitat de caracterul slab al omului, i-a învrăjbit, le-a oferit șansa de a se răzbuna, de a-și îndeplini cele mai crunte visuri. Cei care au refuzat să îi lovească pe cei nevinovați, au fost la rândul lor aspru pedepsiți. Cu torturi, foamete, umilire, pedepsirea întregii familii, muncă până la epuizare.

Totul a început bine, cu o eliberare de Guomidang. Dar suferința oamenilor nu era pe terminate, ci de-abia începea. O perioadă China a înflorit, oamenii erau din nou respectați, aveau mâncare, aveau ce munci, erau fericiți. Însă pentru Mao nu era suficient. Gelos pe un prim-ministru și un președinte care își făceau treaba (Mao nu mai era președintele Chinei, era președintele Partidului Comunist), a întors totul pe dos, cu Revoluția Culturala. Intelectualii au fost pedepsiți, reeducați prin muncă, sfătuiți să-și ia ca idoli țăranii și muncitorii. Cărțile au fost arse, elevilor li s-a impus să-și pedepsească profesorii, oficialii care chiar munceau și făceau ceva, au fost considerați capitaliști, de dreapta. Singurele cărți care mai existau erau cele scrise de Mao și ziarele pline de propagandă. La școală studiul consta doar în citirea acestor cărți. Vandalismul era la ordinea zilei. Nimeni nu scăpa fără a fi bătut, furat, umilit, persecutat.

Mai sunt multe de zis, însă vă invit să citiți cartea. O puteți cumpăra cu aproximativ 39 lei de aici sau din orice altă librărie. Nu vă așteptați însă la o carte plictisitoare, cu 600 de pagini pline de detalii politice, este foarte captivantă, scrisă într-un ritm alert și povestește despre 3 femei (bunica, mama și fiica) care au avut de luptat cu acele vremuri pline de nesiguranță și durere. Ah, și am uitat să menționez, este o poveste adevărată! Și este una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest an.

Descrierea de pe copertă:

Puține cărți au avut impactul internațional al Lebedelor sălbatice. De la prima sa apariție, a fost tradusă în treizeci de limbi și a fost vândută în peste zece milioane de exemplare. Prin intermediul poveștii a trei generații de femei din propria-i familie -€” bunica, mama și fiica -, Jung Chang revelează întreaga istorie tragică a Chinei secolului XX.

Bunica lui Jung Chang aparține generației de la 1900, când fetelor li se mai zdrobeau încă, la vârsta de doi ani, labele picioarelor, pentru ca mersul clătinat, care sugerează neajutorare și grație, să le facă dezirabile și să le favorizeze în găsirea unui soț sau concubin bogat. Mama, crescută de un tată înțelept în China încă tradițională, mustind de cultură și înțelepciune, China imperială, intră de foarte tânără în rândurile partidului comunist, într-o luptă menită, chipurile, să elibereze femeile de această traumatizantă povară a tradiției. Trăiește de la un capăt la altul întreg experimentul comunist, în calitate de activist de frunte al partidului, concomitent opresiv și autoopresiv, și în principal sinistra revoluție culturală inițiată de soția lui Mao cu acordul acestuia, cu toate consecințele ei: autodemascarile, munca brută, bătăile în public, teroarea exercitată de copiii deveniți educatori ai profesorilor lor, exilul în Himalaya. Fiica, îndurând și participând și ea la etapa finală a acestui coșmar, reușește să plece din țară la vârsta de douăzeci și ceva de ani.

O poveste de o extraordinară cruzime și eroism, Lebedele sălbatice este, totodată, o importantă lucrare de istorie și un document uman remarcabil. Cartea ne prezintă o lume simultan exotică, poetică și straniu familiară prin efectul uniformizator al flagelului ideologic care ne-a lovit deopotrivă, români și chinezi, în întunecatul secol XX.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

6 Comments on Lebedele sălbatice – Jung Chang

  1. Andreea
    June 12, 2012 at 10:26 am (5 years ago)

    lectia cea mai importanta mi se pare aceea ca in ciuda regimurilor totalitare opresive oamenii nu si-au pierdut dorinta de a trai si speranta de mai bine. Nimrni nu-ti poate omora spiritul, doar tu insuti. Dorinta de supravietuire te poate trece si prin cele mai negre timpuri.

    Reply
    • Mihaela
      June 12, 2012 at 10:30 am (5 years ago)

      Asa este Andreea. Autoarea si fratii ei mi-au demonstrat asta. Unul din ei este acum om de stiinta in domeniul fizicii corpurilor solide, altul este jurnalist in Londra, iar ce de-al treilea este om de afaceri intr-o companie franceza, dupa ce a facut un master in Franta. Iar autoarea este scriitoare si profesoara in Londra.

      Reply
  2. Ana Q.
    June 12, 2012 at 10:21 pm (5 years ago)

    Din pacate sunt unele popoare care si in ziua de azi traiesc sub opresiunile politicienilor, in umbra regimurilor totalitare, sunt oameni pentru care speranta in mai bine e doar ceva care nu va fi atins vreodata…
    Pare un roman dur, un roman realist, o carte care prezinta realitatea asa cum a fost ea.

    Reply
  3. Calin Andreea Daniela
    June 13, 2012 at 11:31 am (5 years ago)

    Of! trist , dar adevarat…Ma intrsiteaza teribil ca unii oameni au trait asemenea vremuri, iar altii le traiesc si acum…

    Reply
  4. Carmen
    July 14, 2012 at 4:34 am (5 years ago)

    Sa citesti si “Arhipelagul Gulag” sau (asta e f scurta): “O zi din viata lui Ivan Denisovici” de Alexandr Soljenitin…ai sa vezi in Stalin si regimul pe care l-a pus pe roate pt distrugerea si alienarea propriului popor imaginea personificata a Diavolului insusi.Iar Soljenitin,un autor de geniu
    Dar nu ma pot abtine sa nu spun ca asemenea orori au existat si la noi,dupa ce au venit comunistii.Canalul Dunarea Marea Neagra,la constructia caruia erau trimisi sa moara intelectualii care nu sustineau noul regim,inchisorile demne de Ev Mediu(Sighet,aiud,Pitesti etc) in care au murit Iuliu maniu,Gh Bratianu etc.Nu mai continui.Si cu toate astea lumea regreta comunismul…In fine
    p.s. Daca vrei sa citesti cele 2 carti de mai sus,pot sa ti le imprumut:-0.Imi dai un mail

    Reply

Leave a Reply

More in cărţi
Fragmente – Lebedele sălbatice

"...în 1965, ni s-a cerut să ieșim să smulgem iarba de pe peluze. Mao dăduse ordin că iarba, florile și...

Close