Posts Tagged ‘carti’

Hollywood la Phenian – Paul Fischer

Titlul acestei cărţi nu o descrie foarte bine. Mai citeşti şi descrierea de pe spate şi te aştepţi să afli povestea unei actriţe şi a unui regizor din Coreea de Sud care au fost răpiţi şi duşi în Coreea de Nord. Interesant de altfel, dar nu asta este tot.

Titlul original este A Kim Jong-Il Production: The Incredible True Story of North Korea and the Most Audacious Kidnapping în History. Jumătate din carte prezintă istoria detaliată a Coreei de Nord. Aflăm despre cum s-a ajuns la împărţirea Coreei în Nord şi Sud, cum a ajuns Kim Il-sung conducătorul, legendele (şi propaganda) care circulă prin ţară despre conducător şi familia sa, cum a ajuns Kim Jong-il succesorul tatălui său, în detrimentul unui alt frate, cum erau trataţi prizonierii în câteva din închisorile din ţară, cum erau trataţi oaspeţii lui Kim Jong-il. Foarte interesant a fost şi descrierea modalităţii de a face bani a lui Kim Jong-il, pentru că era un om foarte bogat, cu zeci de vile pe teritoriul ţării, care trăia o viaţă de lux şi oferea o viaţă de lux anumitor oaspeţi ai săi. De unde atâţia bani când ţara de-abia are cu ce să-şi hrănească populaţia?

Citeste in continuare: Hollywood la Phenian – Paul Fischer

Numele meu este Mahtob

Secret Santa mi-a adus anul acesta 2 cărţi pe care chiar mi le doream, iar astăzi vă voi vorbi despre una din ele, scrisă de Mahtob Mahmoody. Poate unii dintre voi îşi amintesc de acest nume. Mama autoarei a scris şi ea o carte acum vreo 30 de ani, Nu fără fiica mea, carte care a fost şi ecranizată. Filmul Not Without my Daughter a fost lansat în 1991 iar actriţa principala a fost Sally Field, pe care sigur o ştiţi.

Mahtob prezintă în cartea ei atât evenimentele din Iran, cât şi viaţa ei de după. Pe scurt, despre ce este vorba în carte. Betty şi soţul ei iranian Sayyed s-au cunoscut în America, locuiau aici împreună cu fiica lor, Mahtob. La un moment dat Sayyed s-a schimbat, din cauza războiului din ţara natală, avea anumite vederi politice, începuse să fie împotriva Americii, avea un alt comportament, devenise mai agresiv. A convins-o pe Betty să meargă într-o vacanţă de 2 săptămâni în Iran, să-şi viziteze familia (i-a spus că dacă nu acceptă, pleacă doar el cu fata, a jurat şi pe Coran că se vor întoarce). După cum va aşteptaţi probabil, nu a fost cazul. În Iran le-a ascuns paşapoartele, a devenit agresiv cu soţia lui şi o ameninţa constant că o va despărţi de fiica lor. Cu mari eforturi, Betty a reuşit să fugă din ţară cu Mahtob (nu aveau dreptul să o părăsească legal, în Iran tatăl are drepturi depline asupra copilului, nu li se dădea viza de plecare fără acordul lui). În anii ce au urmat Betty şi-a creat o carieră în America, dar toată viaţa au trăit-o în frică, frica ca Sayyed să nu se întoarcă şi să o răpească pe Mahtob.

Citeste in continuare: Numele meu este Mahtob

Zeiţa orezului – Rani Manicka

zeita-orezului_1_fullsizeSingurul lucru de care îmi pare rău când vine vorba despre această carte este că n-am cumpărat-o mai devreme. Este apărută din 2014, aflasem de ea de prin 2015 şi de-abia acum câteva săptămâni am intrat în posesia ei.

De ce mi-a plăcut aşa de mult? Pentru că Zeiţa orezului prezintă o lume diferită de a noastră, cu alte tradiţii, altă istorie, alte poveşti. Pentru că este scrisă din perspectiva mai multor personaje. Pentru că prezintă povestea unei familii din Malaysia, pe durata a 4 generaţii. Pentru că în ciuda celor 600 de pagini, nu te lasă să te plictiseşti deloc.

Povestea începe cu Lakshami, care la vârsta de 14 ani este măritată cu un bărbat din Malaysia. Mama ei speră să o mărite cu un bărbat bogat, ca să ducă o viaţă liniştită, fără griji. În schimb a fost păcălită iar Ayah, noul soţ al lui Lakshami, este nu numai un bărbat urât, dar şi sărac, modest şi fără vreo ambiţie. În schimb este blând şi va ajunge să o iubească nespus pe Lakshami. Cei doi vor avea 6 copii. Povestea fiecăruia este prezentată în carte, din perspectiva lor. Aceştia se vor căsători şi aflăm şi povestea celor noi din familii. Nepoţii şi strănepoţii au şi ei oportunitatea de a se exprima. Şi aşa se ţese o poveste de familie interesantă, plină de suspans, mistere şi tragedii, cu mituri şi superstiţii, cu iubire, ură şi pasiune. O poveste de nota 10, care a primit de la mine maximul de puncte pe Goodreads. Citeste in continuare: Zeiţa orezului – Rani Manicka

Şi eu am trăit în comunism

si-eu-am-trait-in-comunism

Când ajung printr-o librărie, mă duc direct la standul cu cărţi istorice sau biografii, şi de cele mai multe ori ajung să cumpăr ceva. Am realizat de acum că acesta este genul de cărţi care mă atrage.

Aşa am ajuns să cumpăr Şi eu am trăit în comunism, carte formată din sute de fragmente, scrise de 95 de autori şi editate de Ioana Pârvulescu. Povestirile sunt împărţite în 20 de capitole şi relatează viaţa de zi cu zi din comunism. Putem citi, de exemplu, relatări ce ţin de şcoală, facultate, serviciu, timp liber, sărbători, călătorii, cozi, mâncare şi băutură, munci agricole, vacanţe.

Pe alocuri cartea este amuzantă, te face să te gândeşti ce creativi erau oamenii pe atunci, ce năzdrăvănii mai făceau. Dar apoi vin povestirile triste, despre neajunsuri şi nedreptăţi.

Citeste in continuare: Şi eu am trăit în comunism

Frumoasele chinezoaice – Lisa See

frumoasele-chinezoaice_1_fullsize

Am ignorat coperta care dă impresia mai mult de roman de duzină, şi am rămas încrezătoare ştiind ce fel de cărţi poate scrie această autoare. Aşa cum mă aşteptam, Lisa See nu m-a dezamăgit.

Această carte a fost ceva nou pentru mine. Am descoperit America anilor 1938-1948, din perspectiva a trei chinezoaice. Am aflat cu surprindere cât de marginalizaţi erau chinezii pe tărâm american, chiar şi cei născuţi şi crescuţi acolo. În majoritatea statelor americane chinezii nu aveau voie să se căsătorească cu albii. Indiferent ce studii aveau, cu greu îşi găseau ceva de lucru şi nu mereu conform educaţiei lor. Chiar şi aşa, chinezii o duceau excelent faţă de japonezi. În acele timpuri în care Statele Unite şi Japonia erau în război, japonezii născuţi în America erau nevoiţi să se ascundă, pentru a nu fi acuzaţi că sunt spioni şi/sau trimişi în lagăre de concentrare. Citeste in continuare: Frumoasele chinezoaice – Lisa See

Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

nu-genul-ala-de-fata_1_fullsize

De ce mi-am dorit această carte? Nu pentru că aş urmări serialul Girls sau mi-ar plăcea de creatoarea şi actriţa Lena Dunham. Pur şi simplu am văzut cartea la Cărtureşti, am răsfoit-o şi mi s-a părut interesant scrisă. Aşa că am primit-o cadou şi m-am apucat să o citesc în urmă cu vreo 2-3 săptămâni. Şi greu am mai terminat-o, pentru că da, nu mi-a plăcut.

Nu e o carte proastă, pur şi simplu nu e genul meu de carte. Lena povesteşte diferite întâmplări din viaţa ei, vorbeşte despre părinţi, sora ei, bunica, prieteni, şi de asemenea despre iubiţi, despre diverse partide de sex, despre psihologii şi psihiatrii la care a mers şi despre tulburarea ei obsesiv-compulsivă. Citeste in continuare: Nu genul ăla de fată – Lena Dunham

Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova – Helen Azar

jurnalul-marii-ducese-olga-romanovaMonarhia a fost mereu o sursă de fascinaţie pentru mine. Citesc tot ce prind despre monarhii din Europa şi nu numai, şi dacă cu ocazia asta mai aflu şi informaţii despre istoria ţărilor în cauză, cu atât mai bine. Aşa s-a întâmplat şi cu cărţile despre Romanovi pe care le-am citit în ultima perioadă. Mai ales în Saga dinastiei Romanov, scrisă de Jean des Cars, care prezintă toţi ţarii Rusiei şi contextul în care au domnit.

Dar astăzi n-o să vă povestesc despre acea carte ci despre una mai uşurică, care se citeşte în 1-2 zile maxim, Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova. Denumirea este puţin incorectă pentru că doar jumătate din carte este cu jurnalul fiicei ţarului, Olga, restul este cu jurnalul ţarului, pentru că Olga n-a mai scris sau şi-a ars jurnalul.

Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu povestea Romanovilor, o să fac câteva mici menţiuni. Nicolae al II-lea a fost ultimul ţar al Rusiei. A fost asasinat, împreună cu soţia sa şi cei 5 copii (4 fete – Olga, Tatiana, Maria, Anastasia, şi un băiat – Alexei), după un an de detenţie la domiciliu. Cu ei au murit şi servitorii lor loiali, care nu au vrut să-i abandoneze. Citeste in continuare: Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova – Helen Azar

Cum am omorât-o pe Diana – Ana Muşat

Coperta_cum-am-omorat-o-pe-dianaÎn 2008 am deschis acest blog şi la scurt timp am cunoscut-o online pe Ana Muşat prin intermediul blogului ei, questioare. Am început şi o relaţie de amiciţie online, ne citeam una alteia blogurile, lăsam comentarii când era cazul, făceam şi link exchange. Şi deşi i-am citit majoritatea articolelor de pe site, niciodată nu m-am oprit asupra acelora din seria Cum am omorât-o pe Diana. Probabil m-am gândit că nu e ceva serios, că se va opri din scriere, că va lăsa povestea neterminată. Sau că va dura prea mult până o va termina şi nu voiam să stau să aştept o continuare.

Dar uite că n-am avut dreptate. Cum am omorât-o pe Diana a fost şi este ceva serios, prin urmare Ana a devenit autoare publicată. Şi a fost drăguţă şi mi-a trimis şi mie un exemplar din cartea ei, cu autograf. Şi îi mulţumesc pentru asta.

În primul rând trebuie să menţionez că îmi place foarte mult coperta cărţii. Am şi votat pentru această imagine, aşa încât mă bucur că a ieşit câştigătoare. Citeste in continuare: Cum am omorât-o pe Diana – Ana Muşat

Hibiscus purpuriu – Chimamanda Ngozi Adichie

hibiscus-purpuriuMi-am propus să nu mai cumpăr cărţi până nu le termin de citit pe cele noi de acasă. V-am arătat şi vouă cât de multe cărţi mi-am luat, impulsionată de reducerile frecvente de 50% pe care le-am găsit, însă dacă nu le şi citesc, n-am rezolvat nimic. 🙂

Hibiscus purpuriu este una dintre “comorile” cumpărate şi uitate într-un maldăr de cărţi. Când am plecat spre mare m-am uitat prin acele cărţi, căutând o carte mai subţire, să o iau cu mine în vacanţă. Şi am găsit-o pe aceasta. M-am apucat de citit la mare, dar de-abia acum am terminat-o, pentru că în vacanţă mai mult de 10 pagini n-am apucat să citesc.

Acţiunea cărţii are loc în Nigeria, ceea ce mi-a permis să mai descopăr nişte tradiţii şi obiceiuri, să mai aflu de nişte locuri frumoase de pe acest pământ. Pe de o parte avem familia lui Eugene, un bogat om de afaceri, fanatic religios, care-şi terorizează familia, compusă din soţie, fiica Kambili şi fiul Jaja, şi pe de altă parte familia lui Ifeoma, sora lui Eugene, o femeie puternică, văduvă, cu picioarele pe pământ, care trăieşte în semi-sărăcie alături de copiii ei. Kambili şi Jaja au un program pregătit de tatăl lor, învaţă la o şcoală misionară exclusivistă, unde dacă nu sunt mereu primii sunt bătuţi crunt de tatăl lor, şi au grijă să-şi respecte îndatoririle religioase, care nu-s deloc puţine. Cu tot acest stil de viaţă, Kambili îl idolatrizează pe tatăl ei, tot ce face este ca să obţină aprobarea şi iubirea lui. Şi Eugene are dese momente când îşi îmbrăţişează copiii, când se simte mândru de ei iar atunci când este violent consideră că o face că să-i aducă pe drumul cel bun, religios vorbind. Bineînţeles că asta nu e o scuză. Persoanele păgâne, precum tatăl lui Eugene şi al Ifeomei, care încă se roagă la zei, nu sunt acceptaţi în casă lui. Bunicul nici nu are voie să-şi vadă nepoţii. Citeste in continuare: Hibiscus purpuriu – Chimamanda Ngozi Adichie

Si alte cărți de vânzare

carti-de-vanzareAm mai găsit între timp o serie de cărţi, poate este vreuna care vi se pare interesantă. Toate cărţile sunt în stare foarte bună, unele din ele arată ca noi.

Dacă vă interesează ceva lăsați comentariu sau contactați-mă. Comanda minimă este de 20 lei şi pot trimite si prin poştă/curier.

Pentru cei din Iaşi putem stabili un loc de întâlnire şi astfel livrarea cărţilor va fi gratuită.

Citeste in continuare: Si alte cărți de vânzare

1 2 3 13