Că vreau sau nu vreau, m-am tot uitat prin cv-uri în ultima perioadă, pentru a selecta aplicanţii potriviţi, care să meargă mai departe la interviu.

Citind acele rânduri ai zice că toţi tinerii din ziua de azi sunt specialişti în limbi străine. Cei mai mulţi zic că ştiu câte 3, 4 limbi străine: engleză, franceză, germană, spaniolă sau italiană. Mai interesant a fost când am găsit cv-uri ale unor persoane pe care le cunosc şi pentru care bag mâna în foc că habar n-au să vorbească acele limbi străine, nici măcar la nivel de începător.

Hai să vă spun eu câte ceva:

• dacă v-aţi uitat la telenovele când eraţi mici nu înseamnă că ştiţi spaniolă la nivel începător/mediu/avansat.
• pe angajatori nu îi interesează în mod deosebit dacă ştiţi să salutaţi în germană şi să întrebaţi “ce mai faci” – adică nivel începător din punctul vostru de vedere. Nu prea au ce face cu asta.
• nivel avansat engleză (de fapt chiar şi începător) presupune că ştiţi măcar să citiţi corect, fără să vă opriţi de zeci de ori.
• nu interesează pe nimeni că aţi făcut franceza, germana, rusa la şcoală. Dacă nu ştiţi să o vorbiţi, să traduceţi, să scrieţi corect, atunci e degeaba.

Am făcut şi eu germana 7 ani. Franceza 8 ani la şcoală. Câteva meditaţii la limba italiană. M-am uitat şi eu când eram copil la telenovele şi înţeleg în mare limba spaniolă. Cu toate acestea, în cv-ul meu nu apare decât limba engleză, pentru că e singura limbă străină pe care o cunosc suficient de bine cât să-mi ajut angajatorul. Adică îi traduc documente din engleză-română şi română-engleză şi sunt folosită ca şi traducător la unele întâlniri de afaceri.

Ce să facă angajatorul meu cu cunoştinţele mele de germană (la nivel conversaţional, în cel mai bun caz)? Dar cu cele de spaniolă (nici măcar nivel conversaţional)? La birou este nevoie de traducere documente business, nu “ce mai faci, bine, mama are mere, hai să vizităm biserica”. La discuţii de afaceri degeaba ştii să saluţi (vorba aceea, ştim să salutăm şi în japoneză, şi la ce ne ajută în cazul ăsta?), să întrebi de familie, trebuie să ştii termenii din domeniu sau măcar termeni financiari.

Şi revenind la cv-uri – acel nivel “începător” ce înseamnă? Eu aş zice că măcar ştii să citeşti şi să înţelegi, să scrii şi să discuţi la nivel conversaţional. Cât la sută din cei care îşi pun “limba X – începător” chiar ştiu să facă asta? Cred că maxim 5%.

Aşa cum e cu limbile străine, e şi cu competenţele. Majoritatea scriu că ştiu Office, dar când îi angajezi şi îi rogi să pună o poză în Word, habar n-au – da, chiar s-a întâmplat asta la una din firmele din grupul la care lucrez. Nu mai zic de cei care scriu că ştiu programare, pentru că au făcut-o în liceu, dar de fapt sunt varză la aşa ceva.

Oameni buni, nu mai minţiţi în CV-uri, nu vă mai daţi mari cu zeci de limbi străine, abilităţi şi competenţe. Fiţi sinceri, gândiţi-vă că este foarte posibil ca angajatorul, pe baza a ceea ce aţi scris voi, să vă dea să traduceţi un document sau să participaţi la o întâlnire ca traducător. Ce veţi face atunci? Google Translate nu traduce chiar perfect – nu puteţi traduce un document oficial, important, cu acest soft.

De aia e bine să dai un test la angajare sau să angajezi pe cineva pe care-l cunoşti, măcar ştii ce ştie şi nu rămâi perplex când expertul în engleză, franceză, germană şi calculator, habar n-are să aranjeze un text în pagină.