Posts Tagged ‘maramures’

Vacanţa 2011 – partea a II-a

După vacanţa la mare (de care v-am povestit aici), am revenit în Iaşi pentru doar două zile, cât să ne schimbăm hainele şi să mai vedem de treburi, şi apoi am pornit iar la drum, de data asta având ca destinaţie Sighetu Marmaţiei.

Am ajuns seara, după un drum foarte frumos prin munţi, şi ne-am cazat la Pensiunea Casa Iurca de Călineşti. Cei de la pensiune au pregătit un program foarte frumos pentru oaspeţii lor, cu vizite la principalele obiective turistice din zone, masă câmpenească cu foc de tabără şi bucate tradiţionale, plimbare cu Mocăniţa şi la final, o degustare de vinuri premium de la Crama Gârboiu.

Primul obiectiv vizitat a fost Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Voi reveni cu un articol despre el, sunt multe de zis. M-a impresionat teribil, cred că dacă nu era atât de multă lume în jur aş fi început să plâng. Ne-am învârtit prin clădire aproximativ 2 ore, am lăsat pe cei cu care eram să plece mai departe spre următorul obiectiv căci noi chiar ne doream să vedem cât mai mult. Nu am reuşit să citesc chiar tot ce era expus, cred că ar fi trebuit să stau o zi întreagă acolo. Însă la plecare am luat mai multe hârtii cu informaţii despre fiecare cameră (celulă) şi am cumpărat şi o carte, pe care o citesc acum şi de care sper să vă povestesc cât mai curând.

Trebuie să menţionez că am fost încântată de modul de organizare din Memorial, de curăţenie şi chiar şi de tarifele practicate. Ieftin şi accesibil tuturor. Taxa foto nu era de 50 lei, cum este la Grădina Botanică din Iaşi, ci de 3 lei, o sumă mai mult decât decentă.

Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face liberi

  

 

Câteva poze, vor urma mult mai multe în articolul despre Memorial

După Memorial ne-am îndreptat spre Cimitirul Vesel din Săpânţa. Am petrecut aici câteva zeci de minute, citind versurile/cuvintele de pe cruci şi admirând picturile ce reprezintă scene din viaţa sau ocupaţia persoanelor înhumate. Mi-a plăcut faptul că puteai alege ca în loc de bilet de intrare să primeşti o iconiţă. Frumoasă idee. La plecare am vizitat şi buticurile cu suveniruri din jur şi printre altele mi-am cumpărat şi o păpuşă rusească – de mult îmi doream una! O să vă scriu şi despre ea. 🙂

  

Grupul cu care eram s-a îndreptat spre Mănăstirea Bârsana, noi însă ne-am dorit să mergem un pic şi pe munte. Voiam să vedem Cascada Cailor, una dintre cele mai frumoase cascade din România, formată pe versantul nordic al Munţilor Rodnei, în apropierea staţiunii turistice Borşa, însă n-am reuşit să ajungem până acolo. În zonă vremea era instabilă şi nu puteam risca să fim prinşi de ploaie pe munte. De fapt am făcut două greşeli: am ajuns acolo după-amiază, când mai era puţin şi se însera, şi am ales să urcăm pe jos, lucru extrem de dificil (aveam şi rucsaci în spate cu cort, mâncare, apă, haine groase). Trebuia să urcăm cu telescaunul (dar care mergea doar până în ora 17.00) şi să coborâm pe jos. Data viitoare de acum. 🙂 A fost oricum o experienţă interesantă, am urcat un pic pe munte, am admirat priveliştea, am făcut un pic de sport. 😛

 

A doua zi a venit momentul să facem cunoştinţă cu Mocăniţa. De data asta am lăsat maşina la pensiune şi am mers cu autocarul, împreună cu ceilalţi membri din grup. Am ajuns la 09.30 la Vişeul de Sus, ne-am urcat în tren şi ne-am pregătit de lungul drum către staţia Paltin. În cele două ore de mers am admirat priveliştea superbă: regiuni înguste ale defileului, văi, păduri verzi, râuri. Când am ajuns la Paltin am făcut un mic picnic, ne-am odihnit puţin (o oră), după care ne-am îndreptat (tot cu Mocăniţa) înapoi spre Vişeul de Sus. Am ajuns la pensiune seara, frânţi de oboseală, dar nerăbdători să participăm la degustarea de vinuri.

  

Iuţeala maximă – mi s-a părut amuzant 🙂

Citeste in continuare: Vacanţa 2011 – partea a II-a

Planuri de vacanţă

În fiecare an, în iulie-august, mă apucă un chef nebun de a pleca din oraş, de a merge la mare sau munte, de a evada din rutina de zi cu zi. Simptomele sunt mai mult decât evidente: plictiseală, irascibilitate, lipsă de chef. Şi atunci, pentru a mă “vindeca”, nu-mi rămâne decât să încep să fac planuri pentru vacanţă.

Anul acesta nu a durat mult. Într-o singură zi am hotărât că mergem la mare, am sunat şi am rezervat, şi pe deasupra, m-am autoinvitat şi la o excursie în Maramureş, care de fapt e un fel de delegaţie, că se merge cu treabă, dar nu mă deranjează ca pentru câteva ore să particip la mese şi degustări, iar în restul timpului să vizitez minunăţiile de acolo, pe care doresc să le văd de câţiva ani buni de acum.

Citeste in continuare: Planuri de vacanţă