Iubesc să conduc. Îmi ador maşina. Dar au existat momente când tocmai acest condus m-a determinat să renunţ la ieşiri în oraş, la întâlniri cu prietenii. Cum asta? Păi mi-a oferit ocazia să vin cu scuze (pe care chiar le credeam) de genul: “nu vin, că nu am unde să parchez”, “nu vin că ar trebui înainte să merg să-mi pun şi benzină”, ş.a.

Prea am considerat maşina absolut necesară pentru orice deplasare. Da, când e vorba de distanţe mari, este de înţeles. Dar de ce aş folosi maşina şi când merg în locuri aflate la 20 de minute de mers pe jos? Şi când afară e frumos şi e relaxant şi sănătos să faci câţiva paşi?

Aşa că în ultima săptămână am luat decizia să nu mai las lenea să mă ţină în casă. Am reuşit astfel să mă întâlnesc cu prietenele mele, să merg la două cafenele noi, am apucat să mai văd şi eu centrul oraşului, să intru în magazine noi, să văd ce s-a mai schimbat în Iaşi. M-am putut opri şi în locuri unde nu sunt locuri de parcare, am avut timp să mă uit, n-am mai stat cu stres şi am făcut mişcare. Parcă mi s-a deschis o lume nouă. Altfel vezi lucrurile când…chiar le vezi bine, şi nu în fugă, la viteze mari.

Şi nu s-a terminat aici. O să încerc să merg pe jos mai des, pe distanţe mai mari. Îmi pun sandalele comode în picioare şi ies la plimbare. Şi asta vă recomand şi vouă. Dar mare grijă la temperaturile de afară, să nu vi se facă rău!