Iubesc să conduc. Îmi ador maşina. Dar au existat momente când tocmai acest condus m-a determinat să renunţ la ieşiri în oraş, la întâlniri cu prietenii. Cum asta? Păi mi-a oferit ocazia să vin cu scuze (pe care chiar le credeam) de genul: “nu vin, că nu am unde să parchez”, “nu vin că ar trebui înainte să merg să-mi pun şi benzină”, ş.a.
Prea am considerat maşina absolut necesară pentru orice deplasare. Da, când e vorba de distanţe mari, este de înţeles. Dar de ce aş folosi maşina şi când merg în locuri aflate la 20 de minute de mers pe jos? Şi când afară e frumos şi e relaxant şi sănătos să faci câţiva paşi?