Îmi place să vorbesc mult. Sunt vorbăreaţă, mereu am fost, prin urmare vorbesc ore în şir cu mama mea, cu prietenele mele. Cu toate acestea sunt capabilă nu numai să vorbesc, ci să şi ascult. Mai exact, nu vreau să ţin un monolog, vreau să port un dialog.

Am aflat însă că sunt şi oameni care nu pot să-i asculte pe cei din jur. Am cunoscut oameni de treabă, prietenoşi, vorbăreţi, dar care nu ştiu când să se oprească şi să dea şi altuia posibilitatea de a vorbi. Când îi întâlnesc mi se par nişte potenţiali prieteni grozavi, până când realizez că de fiecare dată când vreau să exprim ceva, sunt întreruptă brusc, chiar în repetate rânduri, nu sunt ascultată, nu primesc nici măcar o scuză de tipul : “Scuză-mă, povesteai ceva, te-am întrerupt, te rog spune-mi încă o dată despre ce era vorba.”

Am crezut că mi se pare mie, că nu povestesc eu lucruri interesante, dar când lucrul acesta se tot repetă, când şi alţi prieteni spun că au păţit acelaşi lucru cu acea persoană, începi să realizezi că nu eşti tu nebun şi că pur şi simplu acea persoană, oricât de binevoitoare e, are o problemă. Am făcut şi un test, voiam să povestesc în vreo 3 fraze despre un anumit lucru, am fost întreruptă de 5 ori şi cu toate astea, m-am încăpăţânat şi mi-am dus povestirea la capăt. Bineînţeles că a fost o situaţie ciudată, nu s-a înţeles mai nimic, dar măcar m-am lămurit. Citeste in continuare: Vorbesc prea mult şi nu ascult deloc