Am început să învăț să mă opresc din gândit atunci când simt că intru pe căi mai puțin sigure. De exemplu noaptea, înainte de culcare, când gândurile mele se îndreaptă spre facturi, bani și alte lucruri care numai de dormit nu mă lasă. Sau când muncesc/învăț și gândurile mele încep să se depărteze de subiect și să-mi spună “nu vei reuși”, “degeaba încerci”. Sau când cineva drag e pe drum și gândurile mele îmi amintesc de posibilitatea ca acesta să aibă vreun accident sau să pățească ceva rău. Dacă ar fi după gândurile mele cred că aș fi în permanență terorizată și n-aș mai fi în stare de nimic.
Așa că atunci când încep să mă gândesc la prostii de acest gen, îmi scutur capul și aleg să mă gândesc la lucruri mai frivole, să-mi amintesc de ceva frumos, să mă concentrez la ce fac și să le închid ușa spre sufletul meu.
