Tag: tulip

Cum am testat 3 modele de covoare

După mai mulţi ani în care doar mi-am dorit, anul acesta am început un proiect de redecorare, reamenajare a locuinţei. În acest proiect vor fi incluse, mai pe la sfârşit ce-i drept, şi achiziţionarea unor covoare şi amplasarea lor sper eu cât de cât inspirată.

Până când voi ajunge în acel punct am început să studiez un pic tipurile de covoare, de la materiale la culori, şi cel mai greu mi se pare potrivirea nuanţelor în funcţie de pardoseala existentă: parchet de diferite culori, mochetă, gresie.

Weekendul acesta mi l-am petrecut testând 3 tipuri de covoare, de diferite nuanţe şi texturi. Le-am încercat pe acele tipuri de pardoseli pe care le-am avut la îndemână.

Covor cu nuanţe maronii, dimensiune 120 X 170 cm

Covor din polipropilenă, cu model în relief tuns manual, grosime medie. L-am testat pe parchet din bambus, culoare natural satinat, lucios, şi pe mochetă gri.

DSC08566 DSC08572

Din ce am citit, pentru camerele de dimensiuni mari, cu podea deschisă la culoare, se potrivesc de minune covoarele închise la culoare. Aşadar acest tip de covor ar fi potrivit pentru sufrageria cu parchet de bambus. Cred eu că ar fi arătat mult mai bine dacă aş fi avut în această cameră mobilă nuanţa wenge, ca să nu fie prea multe nuanţe diferite de maro.

În ceea ce priveşte cealaltă cameră, covorul prezintă aceleaşi nuanţe ca fotoliul (nu ştiu cât se observă din imagine, dar aşa e) iar poziţionarea lui dă un plus de confort atunci când stai pe fotoliu, pentru că poţi să-ţi încânţi picioarele cu o suprafaţă moale şi plăcută la atingere (spre deosebire de mochetă care e mai sârmoasă).

Covor bej, satinat, dimensiune 120 X 170 cm

Covor din poliester, gros, pufos. L-am testat pe acelaşi parchet din bambus de culoare deschisă, pe gresie cu model maroniu roşcat şi pe gresie bej.

DSC08553 DSC08559
DSC08562

Eu cel mai bine aş vedea acest covor în dormitor, pe un parchet deschis la culoare, lângă un pat alb, mare. Sau oricum, în preajma mobilelor de culoare deschisă. N-am avut cum să-l testez într-un asemenea decor, aşa încât a trebuit să mă mulţumesc cu ce am avut la dispoziţie.

Pe parchetul din bambus, de culoare deschisă, nu se vede rău. În schimb mobila nu se potriveşte deloc, dacă ar fi fost acolo o canapea şi fotolii albe, o bibliotecă albă sau orice altceva alb, s-ar fi văzut minunat. Dacă mă uit doar la covor şi la tabloul de pe perete, care în cea mai mare parte e alb, deja văd ceva care-mi place mult.

Cu gresia maroniu roşcat e fix aceeaşi poveste. Mobila din jur nu e albă, aşa încât covorul mi se părea nelalocul lui.

Pe gresia bej mie îmi place cum vine. Deşi se spune că aceste covoare de culoare deschisă sunt potrivite pentru pardoseli de culoare închisă, mie îmi place cum se aşază.

DSC08556 DSC08557

Şi prim-planuri cu acest covor

Covor bej deschis, cu model de curpeni, dimensiune 120 X 170 cm

Covor din polipropilenă, bej deschis, cu model de curpeni, grosime medie. L-am testat pe gresie roşiatică şi parchet din bambus, de culoare deschisă.

DSC08564 DSC08575DSC08570

Pe gresia roşiatică nu se vede deloc rău. Este un contrast acolo, gresia fiind destul de închisă ca şi culoare iar covorul deschis.

Pe parchetul lucios se vede iarăşi destul de bine, dar s-ar vedea şi mai bine cu nişte mobilă albă.

Deşi poate am avut cel mai puţin de spus despre acest ultim covor, acesta este preferatul meu. Îmi plac mult ondulările mlădioase ale curpenilor, mi se pare modern şi romantic. Ar fi alegerea mea în acel dormitor alb de care vă scriam mai sus şi la care visez de mult timp. Mi-ar plăcea ca dimineaţă, după ce mă ridic din pat, să-mi aşez picioarele pe el şi să mă încânte cu materialul catifelat.

Covoarele pe care am avut plăcerea să le testez se regăsesc în oferta magazinelor Diego.

Mai sunt multe de discutat despre covoare şi despre amplasarea lor. În afară de acel covor alb/bej şi pufos pe care l-aş ţine lângă pat, în dormitor, mi-ar plăcea un covor sub măsuţa de cafea în living, unul în sala de mese, unul în dressing, în faţa dulapurilor cu haine, pentru a nu sta cu picioarele direct pe gresie sau parchet.

Ca dimensiuni îmi plac cele mai mici, de maxim 160 X 230 cm. În niciun caz cele mari, care acoperă întreaga pardoseală. Am avut din astea, ca toţi românii de altfel, şi m-am săturat de ele şi mai ales m-am săturat de cât chin e ca să le cureţi sau să le duci la curăţat.

Stilul de covoare pe care mi-l doresc este modern. Un mare NU pentru cele tradiţionale. Mai ales că nici nu s-ar potrivi în casa visurilor mele, care conţine mobilă modernă, stil minimalist.

Acestea fiind zise, vă invit să lăsaţi comentarii dacă aveţi sugestii privind aranjarea covoarelor în funcţie de pardoseală, de mobilă, detalii despre dimensiuni şi modele. Îmi vor folosi cu siguranţă.

Tulip şi La Vache Qui Rit

Sunt mofturoasă și pretențioasă când e vorba de mâncare. De mică sunt așa și de-a lungul timpului nu m-am schimbat prea mult. Nu mănânc cașcaval, brânzeturi, măsline, fructe de mare, nu suport decât carnea de pui, vită, porc și pește, nu-mi plac decât câteva tipuri de mezeluri, beau foarte rar lapte, nu-mi place ciorba de pui, de burtă, de pește, rădăuțeană (de fapt servesc cu plăcere doar ciorba de legume și cea de vită), nu mănânc drob, salată de icre, mi se face rău de la majoritatea prăjiturilor (în afară de cele de fructe sau cu cremă puțină și ușoară). Astea sunt doar o parte din alimentele care nu se regăsesc în dieta mea. În copilărie era și mai și. Nu mâncam decât supă strecurată (așa văzusem eu la sora mea și voiam și eu la fel), nu beam lapte deloc, nu suportam spanacul, urzicile, zacusca, pateul, iaurturile și multe altele. Nici nu e de mirare că la un moment dat am făcut și anemie, dacă mie nu-mi plăcea aproape nici un fel de mâncare.

Cu toate astea, au existat anumite produse care mi-au plăcut atât de mult încât am acceptat să le consum, servind însă numai acea marcă: pateul Tulip cu ciuperci și brânza topită La Vache Qui Rit. Dacă  mi se oferea alt pate sau altă brânză topită nu mâncam, voiam neapărat Tulip cu ciuperci sau La Vache Qui Rit. Nu numai că ele două m-au făcut să mănânc pate și brânză topită, dar se numărau și printre alimentele mele preferate.

Însă la un moment dat, rând pe rând, au dispărut de pe piață. Și eu am renunțat să mănânc pate și brânză topită. Asta până prin adolescență, când mofturile s-au mai redus și am realizat că pateul și brânza topită de la alte firme pot fi foarte bune.

Povestea cu Tulip și La Vache Qui Rit nu s-a sfârșit însă. Le-am regăsit pe rafturile supermarketurilor după câțiva ani buni și bineînțeles că le-am cumpărat, încântată să redescopăr gustul din copilărie. La Vache Qui Rit a fost o experiență plăcută. Îmi place la gust și e și mult mai ieftină ca brânza Hochland (cam de 3 ori mai ieftină). Tulip cu ciuperci însă m-a dezamăgit crunt. Nu numai că nu mi-a plăcut, dar mi s-a părut chiar scârboasă asocierea de pate și ciuperci. Și când mă gândesc că în copilărie era singurul pate pe care îl mâncam.

Eh, eu cu pateul și brânza topită, alții cu înghețata Polar sau Eugenii…voi de ce reîntâlniri culinare ați avut parte?