Sunt mofturoasă și pretențioasă când e vorba de mâncare. De mică sunt așa și de-a lungul timpului nu m-am schimbat prea mult. Nu mănânc cașcaval, brânzeturi, măsline, fructe de mare, nu suport decât carnea de pui, vită, porc și pește, nu-mi plac decât câteva tipuri de mezeluri, beau foarte rar lapte, nu-mi place ciorba de pui, de burtă, de pește, rădăuțeană (de fapt servesc cu plăcere doar ciorba de legume și cea de vită), nu mănânc drob, salată de icre, mi se face rău de la majoritatea prăjiturilor (în afară de cele de fructe sau cu cremă puțină și ușoară). Astea sunt doar o parte din alimentele care nu se regăsesc în dieta mea. În copilărie era și mai și. Nu mâncam decât supă strecurată (așa văzusem eu la sora mea și voiam și eu la fel), nu beam lapte deloc, nu suportam spanacul, urzicile, zacusca, pateul, iaurturile și multe altele. Nici nu e de mirare că la un moment dat am făcut și anemie, dacă mie nu-mi plăcea aproape nici un fel de mâncare.

Cu toate astea, au existat anumite produse care mi-au plăcut atât de mult încât am acceptat să le consum, servind însă numai acea marcă: pateul Tulip cu ciuperci și brânza topită La Vache Qui Rit. Dacă  mi se oferea alt pate sau altă brânză topită nu mâncam, voiam neapărat Tulip cu ciuperci sau La Vache Qui Rit. Nu numai că ele două m-au făcut să mănânc pate și brânză topită, dar se numărau și printre alimentele mele preferate.

Însă la un moment dat, rând pe rând, au dispărut de pe piață. Și eu am renunțat să mănânc pate și brânză topită. Asta până prin adolescență, când mofturile s-au mai redus și am realizat că pateul și brânza topită de la alte firme pot fi foarte bune.

Povestea cu Tulip și La Vache Qui Rit nu s-a sfârșit însă. Le-am regăsit pe rafturile supermarketurilor după câțiva ani buni și bineînțeles că le-am cumpărat, încântată să redescopăr gustul din copilărie. La Vache Qui Rit a fost o experiență plăcută. Îmi place la gust și e și mult mai ieftină ca brânza Hochland (cam de 3 ori mai ieftină). Tulip cu ciuperci însă m-a dezamăgit crunt. Nu numai că nu mi-a plăcut, dar mi s-a părut chiar scârboasă asocierea de pate și ciuperci. Și când mă gândesc că în copilărie era singurul pate pe care îl mâncam.

Eh, eu cu pateul și brânza topită, alții cu înghețata Polar sau Eugenii…voi de ce reîntâlniri culinare ați avut parte?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

38 comments on “Tulip şi La Vache Qui Rit”

  1. Am scris si eu de curand despre branza asta. m-am bucurat sa o regasesc, e mult mai gustoasa decat celelalte. 🙂
    De Tulip n-am auzit..o sa ma uit de curiozitate. 🙂

    • 🙂 Da, am vazut si eu pachetele mari (alea family) dar deja cumparasem pachet mic. 🙂 O sa cumpar data viitoare. Oricum, mi se pare la fel de bun ca branza Hochland (si mai e una) si mult mai convenabil la pret.

  2. Eu nu mâncam spanac din motive estetice :)) Nu-mi plăcea cum arată și nici acum nu-l mănânc, deși nu știu de ce. Nu m-am prea întâlnit cu ce-mi plăcea în copilărie… iubeam Poiana cu alune, însă acum gustul e altfel… mă cam dezamăgește.

    • Eu acum mananc doar spanac cu smantanta. Atat. 🙂 In alta forma nu-mi place.
      Si mie imi placea f f fmult Poiana cu alune, era preferata mea, numai din asta mancam. Acum nu-mi mai place la fel de mult, am inceput sa consum Milka.

  3. Mda.. welcome in the club of mofturosi 🙁

    Dar spre deosebire de tine, eu n-am fost mofturos de mic, ci am devenit in timp, fiind tot mai satul de multe feluri de mancare.

    Eu mananc cascaval.. iar la ce-ai zis de carne, semanam :))

    Cat despre ciorba de burta, o detest :)) Si nici drob si nici icre nu ‘halesc’

    Inca imi place branza topita 😀

    Eu am prins putina inghetata Polar 🙁 Dar era demential de buna!!!

      • E bun atunci. 🙂 Eu inca nu reusesc sa mananc chiar orice. Si nu stiu daca voi reusi vreodata. Dar e mai bine asa. Daca puteam sa mananc prajituri fara sa-mi fie rau, cine stie, poate eram mai plinuta. 🙂

    • Deci ne cam asemanam la gusturi. 🙂 Curios e ca si prietenul meu are cam aceleasi mofturi ca mine, de dinainte sa ne cunoastem. Nici el nu mananca masline, carne (in afara de cele mentionate), ciorba de burta. In schimb mananca drob si icre.

  4. Eu am o pasiune nebuna numita lactate (cele naturale, de la tarani in principal) incat mi-e greu sa ma gandesc ca poti trai fara lapte :). Glumesc, desigur, fiecare cu preferintele lui la urma urmei! Daca stau bine si ma gandesc, nu cred ca fac mofturi la ceva, insa uneori depinde desigur si de marca produsului.

    Daca e sa vorbim de copilarie si de ce imi e dor., atunci tare as vrea sa mai vad pe rafturile magazinelor sucurile Brifcor. Am sa le tin minte toata viata, erau atat de bune!

  5. Eu ador cremele de branza, iaurturile, cascavalul si branza topita. De curand am descoperit un sortiment de branza despre care intentionez sa scriu un articol. Nu ma omor dupa ciorbe si dupa sarmale, varza, fasole, ardei umpluti, stii tu, mancaruri traditionale.

    • Nu stiu, eu numai cand aud de ciorba de burta si de ce contine, mi se face rau. 🙂 Se mai intampla din astea. Mie de ex imi place mancarea de varza si mazare iar iubitul meu le detesta. Zice ca varza seamana cu muci. :))

  6. In Maroc am mancat prima data acest tip de branza topita. E cea mai ieftina si cea mai comuna aici. Stiu ca la noi nu era, acum inainte sa vin a a parut.
    Eu insa sunt mare fana braznei Kiri. Patrate mici. Este si aici si in Ro. E scumpa dar exelenta.
    De pateul Tulip nu am auzit dar am sa il caut pe rafturi in Ro 🙂

  7. Cand eram mica as fi mancat doar crenvusti, conserva de peste, masline si salam. Doar ca le mancam mai rar, mama facea multa mancare gatita pentru ca astfel facea economii. Am ramas si acum cu aceste mancaruri preferate desi acum stiu ce contin si stiu ca n-ar trebui sa le mananc. Pe de alta parte apreciez mai mult mancarea gatita facuta de mama, acum ca sunt la casa mea si sunt nevoita sa mananc mancare gatita de mine. Mama fiind in alt oras, mananc mancare facuta de ea de doua ori pe an, cand merg in concediu. Pentru mine asta reprezinta reintalnirea culinara, mancarea facuta bine, cu experienta si cu dragoste de mama. Nu pot sa cred ce putin o apreciam cand locuiam la parinti si cat pofteam sa mananc numai la fast food-uri in loc sa mananc tocanitele si borsurile mamei.
    Cand eram mica toate mi se pareau mai gustoase: Pepsi, ciocolata Kiss, biscuitii cu crema. Si asta pentru ca mancam prea rar. Oare mai exista ciocolata Kiss sau ceva care seamana?

    • Exact am patit si eu. Acum mi-e tare dor de mancarea de acasa, desi atunci preferam sa mananc in oras, la restaurant sau fast food. Si mie imi placeau mult crenvustii in copilarie. 🙂 Dar voiam neaparat sa fie indepartata pielita.

  8. eu am redescoperit oul kinder. nu mai mancasem de vreo 9-10 ani cred..n-am mai simtit insa bucuria aceea din copilarie cand de-abia asteptam sa vad ce jucarioara are inauntru…of..of…of…trece timpul..

  9. La Vache Qui rit are o rezonanță plăcută pentru mine pentru că îmi reamintește de copilărie nu în sensul că o mâncam, ci că auzeam de ea. 😆

    Nu cred că am avut vreo reîntâlnire culinară în ultima vreme.
    Doar… întâlniri culinare soldate cu dragoste la prima vedere. 😀

  10. M-a surprins când am văzut reclama la Tv la brânza “La Vache Qui Rit ” Prima dată am mâncat de la o franţuzoiacă venită în România la schimburi şcolare, ei veniseră cu mâncarea după ei ;))
    Am văzut că a apărut îngheţata Polar, dar încă nu am gustat-o ca să văd dacă e gustul copilăriei!

  11. Eu sincer incerc sa ma detasez de orice fel de atasament emotional pe care l-am avut vreodata pt produsele procesate. Incerc sa-mi construiesc in momentul asta propriile obsesii care sa fie in stransa legatura cu obiceiurile sanatoase de consum (nu cele dictate/induse de ambalaj/reclama).

    Chiar sunt curioasa dc vacile de la care provine branza topita chiar “rad” (cu ce sunt hranite, cat timp din viata lor pasc linistite/fericite o bucatica de iarba verde) si cum de branza topita ajunge sa aiba un termen de valabilitate atat de generos.

    Pentru ca dc am sti care e intreg intinerariul parcurs de marfurile procesate de pe rafturi cu siguranta am renunta la mai bine de jumatate din produse. 😀

    p.s: Obsesia mea din copilarie erau biscuitii Poieni, pe care mai tarziu i-am regasit extrem de fazi la gust

    • Mie si acum imi plac biscuitii Poieni. Nu stiu daca au acelasi gust ca in copilarie sau a mai fost modificat, dar imi plac. La fel si Eugeniile.

    • Nu, nu-mi plac, dar adevarul e ca nici nu am gustat. Dar nu ma pot lasa convinsa sa gust. 🙂
      Nu sunt rac, prietenul meu e rac si intr-adevar, si el e f mofturos la mancare. Eu-s capricorn.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.