Am tot auzit vorba asta “Never say never” (niciodată să nu spui niciodată) dar n-am luat-o prea mult în seamă. Mă gândeam că eu sunt o persoană mult prea încăpățânată, mult prea fixă cu ideile ei, pentru a se schimba deodată, și încă la 180 de grade.

Dar pe măsură ce ne maturizăm, poate este normal să ne schimbăm, să ne dorim alte lucruri, să fim mai deschiși și mai doritori de a încerca tot ce se poate. Și din acest motiv eu acum mă văd în situația de a nu ști cu siguranță ce vreau să fac în următorii ani, de a nu fi convinsă dacă vreau să rămân în Iași sau să mă mut, dacă vreau să continui cu anumite lucruri sau nu. Cred că aș putea spune că este un mic haos în mintea mea. Pe de o parte este familia, căsătoria, copiii, pe de altă parte cariera. Mai este studiul, dezvoltarea, sănătatea, partea financiară. O multitudine de chestiuni care trebuie analizate, alese și așezate într-o ordine pe o tablă a dorințelor și așteptărilor pentru viitor.

Și cum spuneam, printre toate acestea este și orașul în care vreau să trăiesc. Până acum un an, n-aș fi dat Iașul pe niciun alt oraș, oricât de atrăgător ar fi fost el. Dar între timp din ce în ce mai mulți prieteni s-au mutat în București sau în alte țări și asta m-a pus pe gânduri. În plus am realizat că posibilitățile de dezvoltare a carierei și de a deveni cu adevărat bun în ceea ce faci sunt mult mai mari în capitală. Așa că nu știu dacă anul viitor voi fi tot în Iași. Nu știu dacă peste 5 ani voi fi în Iași. Nu știu.

Mă gândesc la București. Mă gândesc la altă țară, alt continent. Visez la o țară caldă și îndepărtată. Și deși mi-e teamă, mă gândesc că poate un nou început e ceva bun. Scap de fantomele din trecut, scap de monotonie, și am șansa la un nou început.

Dar deocamdată doar mă gândesc, doar visez. Cine știe ce-mi rezervă viitorul…