Mereu mi-a plăcut să am alături de mine numai persoane şi lucruri care să mă bucure şi să mă ajute să am o stare bună. Mă gândeam că eu, o fire mai pesimistă, care-şi face griji din orice şi pentru care stresul e la ordinea zilei, am nevoie de bucurie în jur, pentru a mă linişti şi a mă simţi mai bine.

Aşa că îmi place să aud lucruri bune, să ştiu că cei din jur sunt fericiţi, indiferent că e vorba de rude, prieteni sau chiar şi necunoscuţi. Mă bucur când văd cupluri zâmbind pe stradă, ţinându-se de mână sau sărutându-se. Ador să văd mirese pe al cărui chip este scrisă iubirea. Mă emoţionează să văd mame cu copii, să simt acea legătură puternică între ei. Îmi place să văd zâmbete în jur – mă molipsesc de la ele, nu se poate să nu zâmbesc şi eu apoi.

Nu sunt acel gen de persoană care se simte nefericită când vede pe alţii că o duc bine. Nu simt gelozie sau invidie, nu mă deranjează. Din contră. Persoanele nefericite mă fac să fiu şi eu nefericită. Dacă mai şi vorbesc cu mine şi-mi povestesc despre problemele lor, deşi încerc să ascult cu compasiune, simt cum sunt invadată de energie negativă şi tot restul zilei am o stare proastă, sunt tristă şi nervoasă. În schimb persoanele fericite, cu poftă de viaţă, îmi înveselesc ziua, îmi dau energie şi mult chef.

Acestea fiind zise, vă rog eu mult să fiţi fericiţi, zâmbitori, iubitori şi prietenoşi. Să trăim împreună frumos. Şi împărtăşiţi bucuria voastră şi cu alţii, lăudaţi-vă, anunţaţi, trâmbiţaţi, împrăştiaţi voie bună peste tot. Astfel mă ajutaţi şi pe mine să împrumut din fericirea voastră, mă faceţi să zâmbesc, să mă gândesc la lucruri frumoase, şi în general să fiu mai optimistă şi mai fericită.