Acum câteva luni m-am trezit cu o bucurie: o zgârietură lungă făcută cu cheia pe maşina mea. Mai mult am fost dezamăgită decât supărată, dezamăgită că oamenii sunt cum sunt. Pentru că nu mi-am explicat atunci şi nici până acum n-am înţeles, care poate fi logica din spatele unei astfel de acţiuni.
Ca mine sunt mulţi. Suntem aceia care n-am făcut nimic ca să merităm acea zgârietură, adică n-am parcat aiurea, n-am supărat pe nimeni. Şi mai sunt şi aceia care au încurcat pe cineva care a considerat că este just să se răzbune. Dar indiferent cine suntem noi, nu există un motiv suficient de bun ca să distrugi bunul altuia.