Am vazut azi Changeling..un film care m-a impresionat, merita sa-l vedeti. Este putin dur si eu nu sunt obisnuita deoarece toata ziua ma uit numai la comedii. 🙂 Interesanta povestea, Angelina joaca bine (nu-mi place actrita…nu-mi placea in film ca parca jumatate din fata ei erau numai buzele alea mari rosii…parca-s prea mari).
Mi-ar fi placut sa aiba un final mai fericit, dar poate din cauza ca se inspira dintr-o poveste adevarata, acest lucru nu a putut fi posibil.
Vi-l recomand.
Pentru o prezentare completa, cititi restul articolului. SPOILER ALERT!
Actiunea filmului se desfasoara incepe in anul 1928. Christine Collins (jucata de Jolie), isi creste singura fiul, pe Walter, tatal baiatului parasindu-i inainte ca acesta sa se nasca. Intr-o zi, Christine a fost nevoita sa mearga la serviciu sa tina locul unei colege, Walter ramanand singur acasa, urmand ca o vecina sa vina sa-l verifice mai tarziu. Cand se intoarce acasa, Christine nu-si mai gaseste fiul. Il cauta pe strazi, suna la toti cunoscutii iar intr-un final suna politia, care ii spune sa astepte 24h, deoarece nu pot sa-l declare disparut pana atunci.
A doua zi, vine politia acasa si incepe ancheta. Dupa 3 luni, politia o suna pe Christine si o anunta ca i-a gasit baiatul. Fericita, aceasta se duce cu politistii si cu presa (politia dorea sa apara un amplu articol in ziar despre cat de bine isi fac ei treaba) la gara sa isi primeasca copilul. Insa baiatul nu era Walter. Christine ii spune detectivului care s-a ocupat de caz, dar acesta o convinge ca i se pare ei, ca baiatul a mai slabit si o pune pe aceasta sa faca o poza cu baiatul pentru ziare. Ajunge cu presupusul Walter acasa si realizeaza ca a avut dreptate. Baiatul acesta era mai scund decat Walter si era circumcis. Le declara de nenumarate ori politistilor ca baiatul nu este fiul ei, dar acestia nu o cred sau nu vor sa o creada. Peste toate astea baiatul insista ca este Walter. Politia deja avusese multe scandaluri din cauza coruptiei si prin gasirea baiatului sperau sa isi imbunatateasca reputatia.
Un preot se ofera sa o ajute pe Christine si cu ajutorul acestuia, ea declara presei ca baiatul nu este fiul ei, vorbeste cu profesoara si medicul fiului ei iar acestia ii confirma ca e imposibil ca baiatul sa fie Walter. Detectivul, infuriat, o aduce pe Christine la sectie unde incearca iar sa obtina de la ea o semnatura cum ca baiatul este intr-adevar fiul ei. Deoarece nu o obtine, o inchide pe Christine la ospiciu.
Aici nu este crezuta de doctori sau de infirmiere, este obligata sa ia pastile si sa stea in camera cu o persoana bolnava mintal. Cunoaste alte femei inchise pe nedrept deoarece avusesera altercatii cu politistii.
In acest timp, un alt detectiv gaseste un baiat intr-o ferma, pe care trebuie sa-l extradeze in Canada. Acest baiat marturiseste, chinuit de vina, ca alaturi de un barbat, Gordon, a ucis cel putin 20 baieti. (m-au impresionat scenele in care aratau cum ii omorau pe bietii copii..ii omorau in bataie). Detectivul ii arata poze si baiatul recunoaste si poza lui Walter. Si el a fost la ferma. Datorita acestei declaratii si cu ajutorul preotului, Christine este eliberata…si dupa cateva zile toate celelalte femei inchise pe nedrept sunt lasate libere.
Incepe procesul lui Christine impotriva politiei si a statului impotriva criminalului. Christine castiga, detectivul (primul – cel rau:)) si seful politiei sunt demisi iar criminalul este condamnat la moarte prin strangulare. Acesta insa nu recunoaste ca l-a omorat pe Walter nici macar in ultima zi.
La final, apare un baiat (din cei rapiti de Gordon) care se ascunsese in toti anii acestia (trecusera vreo 8 ) de frica. Declara ca el, impreuna cu alti 4 baieti dintre care si Walter, au scapat din ferma si au fugit, dar nu mai stia nimic de cei 4. Asa se incheie filmul, cu Christine care este fericita ca macar are speranta ca baiatul ei poate aparea intr-o zi.Iar baiatul care se daduse fiul ei, este reunit cu mama lui adevarata.
🙂