Unii se intreaba cum de am ajuns sa scriu despre ceea ce scriu…sau cum de a ajuns Mihaela sa faca un blog despre moda in general, un blog de nisa? De ce nu scrie despre ceea ce face ea zilnic sau ceea ce o supara, etc.
As putea sa scriu numai despre asta…mai scriu, dar rar. In ultimul timp am mai schitat cateva articole despre intamplari deosebite in viata mea (excursii, evenimente). Dar nu cred ca ma veti vedea vreodata scriind un articol despre cum plang eu, despre cat de mult sufar sau alte chestii emo 🙂 Normal ca in viata mea fac si asemenea lucruri, dar mi se pare jenant sa le scriu pe blog. Nu intereseaza pe nimeni ca eu sufar de singuratate, ca nu dorm noptile, ca plang ca o fetita mica. :)Adevarul e ca nici nu am asemenea probleme…dar intr-adevar dorm putin ca ma uit la filme pana la 2 noaptea (glumesc mama, daca citesti acest articol – ca daca nu stiati, au inceput sa-mi citeasca si parintii blogul de cand au aflat ca am inceput sa castig bani de pe urma lui, si chiar le place 🙂 )
Nu ma intelegeti gresit…sunt multe bloguri unde oamenii scriu despre ceea ce fac ei zi de zi (precum blogul Inkei) si le citesc cu mare placere – pentru ca sunt articole interesante, justificate – nu se plang de toate lucrurile de pe lumea asta.
Concluzia: de asta nu scriu eu articole “care sa trezeasca sentimente”…pentru ca nu intereseaza pe nimeni daca esti tu singur acasa si bocesti, nu o sa-i curga nimanui vreo lacrima cand afla ca esti extrem de nefericit. Mai bine scrie lucrurile astea in jurnal si nu mai obosi lumea cu deprimarea ta constanta.
Vezi tu, unii aleg sa isi exprime trairile pe internet deaorece in viata de zi cu zi poate nu indraznesc sa marturiseasca nimanui ceea ce ei traiesc. Poate au nevoia sa “strige in gura mare” ce simt, posibil sa doreasca sfaturi din partea unor necunoscuti care pot avea pareri obiective. Dar chiar pe un blog in care citesti despre Zuhair Murad(spre exemplu) sa vezi si un articole intregi gen “Azi noapte am plans pentru ca…” chiar e neplacut.
Eu aleg sa public cateva momente din viata mea care m-au marcat, momente frumoase.
PS: ti-am raspuns pe blog la intrebarea ta:D
Mika, tu ai dreptate…asa este pentru majoritatea oamenilor…dar mai sunt si exceptii, crede-ma 🙂
Îmi place ce scrii tu și sunt abonată la blogul tău, chiar dacă eu am doar un blog în care scriu doar despre ce mă bucură sau mă supără.
”Blog” vine până la urmă de la ”web log”, adică jurnal pe net, e un loc în care fiecare își exprimă personalitatea, nu există reguli pentru conținutul unui blog. Și uneori suntem triști, alteori veseli, alteori scriem doar despre modă, dacă asta ne reprezintă. Mie, de exemplu, îmi place să scriu despre mine și amintirile mele. Nu că nu pot vorbi despre. Chiar îmi place să fac asta, mă relaxează.
Eu citesc bloguri în care lumea vorbește și de frustrări și neîmpliniri și mulți comentează … așa că și astfel de bloguri sunt interesante. Ok, am înțeles, nu și pentru tine.
Mekone, iti multumesc pentru aprecieri. Eu am scris in articol f clar ca-mi plac si astfel de bloguri…dar cu articole justificate. Oricum, articolul acesta este un raspuns la un alt articol al unei persoane extrem de frustrate…nu ma refeream la voi, ci la ea:)
Eu urasc sa citesc articole deprimante…intru pe un blog ca sa ma relaxez, sa citesc ceva interesant…De aia evit asemenea bloguri.
LOL. Mare dreptate ai!
🙂 De fapt Andrei, m-am razgandit…articolele de acest gen sunt hilare…rad o gramada de pe urma lor, si eu si prietenii mei :)) As vrea sa va ofer un exemplu de articol, ca sa radeti si voi…dar inca nu voi face asta 😛
Asemenea persoane ma scarbesc…din cauza lor merge tara noastra atat de prost. Cu negativism nu ajungi nicaieri. Stam si ne plangem toata ziua ca tara merge prost, ca ceilalti sunt idioti…asa sunt romanii din pacate.
ei, nu scriu chiar ce fac in fiecare zi 🙂
e un blog mai personal 😛
Inka: Scrii bine 🙂