Acest film mi-a fost recomandat de mai multe persoane…m-au avertizat ca voi plange asa ca, la randul meu, va avertizez ca veti plange nu mult, ci foarte mult.
Filmul prezinta povestea adevarata a unui caine Akita Inu, pe nume Hachiko. Ca pui, este gasit in gara de un profesor de muzica, rol jucat de Richard Gere, si este adoptat de acesta. Este numit Hachiko dupa pandativul pe care il purta la gat (un simbol care reprezinta cifra 8 in limbajul japonez; 8 – hachiko).
Urmarim cum trec doi ani din viata celor doi: Hachiko il conduce in fiecare dimineata pe profesor la gara, il asteapta cand profesorul termina orele, fac baie impreuna atunci cand au o intalnire neprevazuta cu un sconcs, se joaca impreuna, Hachiko primeste un masaj ca la carte din partea profesorului, s.a. In acelasi timp ne este prezentata si viata de familie a profesorului: este casatorit, foarte fericit in casnicie si are o fiica.
Aceasta a fost partea frumoasa a filmului, cea fara plans :). Urmeaza partea a doua: intr-o zi, profesorul face un infarct in timp ce este la universitate si moare. Hachiko il asteapta la gara sa se intoarca, dar acesta nu mai soseste. Il asteapta si a doua zi si in fiecare zi ce urmeaza. Sotia profesorului pleaca din oras, Hachiko este preluat de catre fiica, insa simte nevoia sa mearga in fiecare zi la gara, sa isi astepte stapanul, astfel incat fuge constant de la noile gazde.
Dupa cateva astfel de intamplari, fiica ii ofera libertatea mult dorita si Hachiko se muta in preajma garii, unde il poate astepta linistit in fiecare dimineata si dupa-amiaza pe stapanul sau. 9 ani de zile a asteptat Hachiko, pana in clipa in care a murit. O asemenea loialitate nu a mai fost intalnita, astfel incat in orasul unde s-a desfasurat aceasta intamplare, a fost construita o statuie a lui Hachiko, chiar in fata garii.
Si acum cateva detalii interesante:
1. Dupa cum am precizat, filmul este realizat dupa o poveste adevarata. Hachiko chiar a existat, s-a nascut la o ferma de langa orasul Odate, Japonia. Dupa un an, a fost adus la Tokyo de catre stapanul lui, profesorul de agricultura Hidesaburo Ueno. In fiecare zi Hachiko il intampina pe stapanul sau langa gara Shibuya, pana in mai 1925, cand profesorul a facut un infarct in timp ce era la universitate si a murit. Hachiko a fost daruit unei alte familii, insa deseori fugea si se ducea la fosta lui casa iar cand a realizat ca profesorul nu mai locuieste acolo, a inceput sa mearga zilnic la gara. L-a asteptat acolo in fiecare zi, timp de 9 ani, pana cand a murit. Pe parcursul asteptarii sale, Hachiko a atras atentia calatorilor, a aparut chiar si intr-un ziar (de unde si poza de mai jos). Cei de la gara primeau donatii pentru ca sa-i asigure mancarea zilnica.
Mai jos aveti o poza cu Hachiko si cu statuia inaltata in onoarea lui.
2. Si acum cateva detalii despre cainii din rasa Akita Inu. Sunt interesata in mod deosebit deoarece am si eu un caine din aceasta rasa. Numele lui este Schumi (dupa Michael Schumacher :P), bineinteles ca eu l-am numit asa, fiind o mare sustinatoare a pilotului de formula 1.
Akita Inu este un caine de talie mare, originar din Japonia, prefectura Akita (Hachiko s-a nascut in apropierea prefecturii Akita). Este un caine folosit in special pentru paza.
Desi pe tot felul de site-uri de animale este mentionat ca un Akita Inu poate trai si intr-un apartament, eu va sfatuiesc sa nu va luati un astfel de caine decat daca stati la casa. Este prea masiv, are nevoie de exercitii fizice, l-ati chinui daca l-ati tine intr-un spatiu mic.
Este un caine independent, curat, foarte inteligent. Se poate dresa usor. Nu este agresiv cu oamenii, dar poate fi agresiv cu alte animale. Din experienta mea cu Schumi, confirm ca este destul de agresiv. A omorat gaini, pisici, atunci cand acestea au intrat pe teritoriul lui (adica in curtea casei) si este agresiv cu cainii care nu i se supun.
Mai multe detalii gasiti aici:
http://www.animale.ro/caini/akita-inu-1
http://www.zooland.ro/Akita_Inu-4273.html
http://www.catei-de-vanzare.ro/rase/Akita-1.html
O poveste foarte interesanta intamplata din fapte reale.Filmul la fel este realizat foarte frumos,cat ai fi de tare tot o lacrima ti-ar curge hati este un erou. In amintirea lu HATI
iti urmaresc blogul de ceva timp…..pana acum am mai postat un raspuns la concurs ,dar acum mi-am luat inima in dinti si iti scriu,caci imi place foatre mult ceea ce scrii…am vazut filmul si nu m-am putut abtine sa nu bocesc!foarte frumos si destul debine realizat.si tot la recomandarea ta am vazut si “Time traveler’s wife “care mi-a placut la fel de mult….si la care am bocit la fel….numai bine…… bianca
Multumesc Bianca pentru cuvintele frumoase! Imi pare rau ca recomand numai filme lacrimogene :)). Dar acestea parca impresioneaza cel mai mult.
Buna!..De ce sa`ti para rau ca recomanzi filme lacrimogene:).Am vazut filmul asta de 2-3 ori..Si am plans la el..Imposibil sa nu plangi:-<…Nici la TITANIC nu am plans atata:)))…Foarte frumos filmul:*
Laura, si mie mi-a placut mult. Pe multe persoane le-a inspirat sa-si cumpere un Akita Inu. 🙂
Filmul acesta merita mai multa atentie,este o poveste care trebuie sa ne invete pe noi toti ce inseamna loialitatea.
Nu sunt cuvinte sa descrii filmul ,foarte profund
Ce titanic vere filmul asta e de 10 ori mai bun si am plans mai rau ca la orice film, asta inseamna loialitate, nu am cuvinte e prea profund
Filmul poate fi urmarit din aprilie si la HBO Romania, merita vazut,! Il recomand celor care doresc un film care impresioneaza pana la lacrimi.
Si pe mine m-a impresionat! Nu sunt o mare plangacioasa la filme, dar la acesta nu ma puteam abtine! Cinste regizorului! Mi-a placut povestea, dar cred ca n-as mai putea sa-l revad! Impresionant!
Multe persoane si-au cumparat un Akito Inu dupa ce au vazut acest film. A avut un impact foarte mare asupra multor persoane.
Poate sa-mi spuna cineva daca exista si cartea scrisa pe baza acestei povestiri. si unde pot sa o gasesc? multumesc foarte mult !
foarte frumos filmul dar si foarte trist pentru cine iubeste animalele ,eu una am plans mult .pupici
Si eu am plans Aruna…cred ca majoritatea dintre noi am plans cand am vazut filmul asta. 🙂