De ce e viata mea bestiala

In sfarsit ceva optimist in blogosfera romaneasca. O idee grozava, o leapsa foarte misto, oferita de Ovi. O trimit si eu mai departe catre toti din blogroll, dar in special catre Cristina, Camelia, Brunette, Inka, Mika, Pixxie.

Si acum sa raspund la intrebare…de ce e viata mea bestiala?

In primul rand, pentru ca am alaturi de mine niste persoane incredibile, care ma ajuta si ma sustin in tot ceea ce fac. Niciodata nu am sa le pot multumi pe deplin parintilor mei pentru tot ceea ce mi-au oferit. Mereu m-au impins inainte, nu m-au lasat niciodata sa stau, sa astept. Nu sunt genul de parinti care sa-si tina copii acasa in timpul facultatii, asa ca mi-au impus sa lucrez, sa capat experienta si acum acest lucru ma ajuta enorm.

Si mereu am sa fiu recunoscatoare surorii mele, iubitului si prietenilor mei pentru ca nu ma lasa niciodata sa fiu singura.

Sunt foarte norocoasa ca am avut oportunitatea de a calatori foarte mult si de a invata foarte multe lucruri. Sunt norocoasa ca reusesc sa imi pastrez o atitudine optimista, care parca imi da aripi si ma face sa reusesc in tot ceea ce-mi propun. Un exemplu ar fi acest blog, care a inceput ca un hobby si a ajuns o parte din viata mea, creandu-mi relatii, oportunitati de afaceri si prieteni.

Sunt extrem de norocoasa ca sunt de 9 ani de zile cu acelasi om, ca ne iubim mai mult decat ne iubeam anul trecut, ca suntem si prietenii cei mai buni, dar si iubiti. In fiecare zi zambesc, in fiecare zi rad; am siguranta si liniste, caci avem planuri de viitor si ne dorim sa ramanem impreuna toata viata. Si mai sunt norocoasa ca desi au mai fost persoane care au incercat sa ne desparta, nu au reusit nici pe departe, si mai mult si-au facut rau lor decat noua.

Ca sa concluzionez, viata mea e bestiala deoarece inca cred in bine si in Dumnezeu.