Sunt momente cand simt ca pur si simplu nu mai pot. Ma satur si eu sa traga toata lumea de mine, sa ma apuc de lucru la zeci de proiecte si sa simt ca nu mai am deloc timp pentru mine.

Pana acum am reusit sa imbin chiar foarte bine serviciul si facultatea – dar asta pentru ca facultatea imi permitea sa fac acest lucru. Nu conta prezenta, nu erau proiecte foarte complexe sau care necesitau mult timp de pregatire. Asta pana acum.

Ultimul semestru de master presupune prezenta in fiecare zi din saptamana + sambata; dar nu numai. Unul din proiecte presupune intalnirea membrilor chiar si de 4 ori pe saptamana, pentru a discuta detalii. Dar nu numai! Peste vreo 2 luni, timp de 2 saptamani trebuie sa ma intalnesc in fiecare zi cu 4 colegi pentru a lucra la un proiect – asa ni se cere de la facultate, zilnic trebuie sa rezolvam niste exercitii si sa le uploadam pe un soft. Inclusiv sambata si duminica. Si sa nu uitam ca mai trebuie lucrat si la disertatie.

Pai pentru un om ca mine care lucrez de dimineata si pana pe la 4, acest program la facultate inseamna ca nu mai am viata personala. La 4 jumate ma intalnesc cu colegii sa discutam de proiecte, la 6 incep orele, la 8 se termina orele si merg acasa, unde trebuie sa rezolv si din proiectele individuale – blog, traduceri, lucru la diverse site-uri. Cand mai am timp de mine, de casa?

Nu stiu…incerc sa ma obisnuiesc cu situatia si sa gasesc un mod prin care pot suporta inca 3 luni de master. Serios ca m-as lasa de el, pentru ca mult mai important pentru mine este munca mea. Pana la urma de acolo mananc. Insa mai sunt totusi doar 3 luni…ar fi tare pacat sa rezisti 3 semestre de master la buget si sa renunti pe ultima suta de metri.

Sper sa mai pot.

Voi mai puteti? Gasiti timp pentru voi, pentru casa (curatenie, mancare), pentru prieteni?

35 Comments on Mai pot?

  1. Tocmai, că studiile masterale ar trebui construite cu gindul ca oamenii care vin acolo au un serviciu de unde nu pot pleca asa, cind vrea profesorul X, care nu are somn dimineata. Nu vorbesc din experienta proprie, mie-mi convine foarte bine orarul meu, mai degraba aveam probleme in facultate cind chiar nu puteam sa le impac pe toate.
    Dar de ce nu comunicati online pentru proiectele voaste? Prezenta fizica garanteaza reusita? Mai ales ca dureaza asa mult cu transportul prin Iasi…nu stiu, eu cred in munca in echipa, fac asta demult, dar faptul de a fi acolo neaparat nu inseamna nimic daca esti doar cu trupul, obosit, neatent (cum ajungi sa fii cu un program incarcat si exasperant)

    • Hiacint, comunicam si online prin grupurile de pe facebook (mare noroc cu ele), dar fiind un grup mare (aproximativ 20 de persoane pentru proiectul cel mai complex) este dificil doar de vorbit pe net, nu ne intelegem intre noi.

  2. Uneori nu avem incotro! Nu te îneca precum tiganul la mal .. mai ai un pic, rezista cu stoicism si-ai sa fii si mai multumita de tine dupa ce toate astea trec. 🙂

    • Alina, da…sunt constienta ca ar fi culmea sa abandonez acum, la primele greutati aparute. Voi face tot posibilul, oricum nu-mi trebuie note mari ca nu mai am ce face cu ele.

  3. A venit ca o manusa articolul asta! Nu sunt chiar intr-o situatie similara 100%, insa si la noi la master, ultimul semestru pare a fi full option si nu inteleg de ce. Si uneori da, e f greu sa le imparti pe toate in jurul tau, insa te gandesti ca la urma urmei nu va veni nimeni sa le faca in locul tau si chestia asta e asa, automotivanta – pana la urma tot tu dai de greu daca nu faci la timp activititatile care trebuie :).

    Oricum eu iti doresc mult spor de munca si sper sa gasesti si un firicel de timp liber pentru tine in tot acest program incarcat!

    • MihaelaC, multumesc mult! Spor si tie, stiu ca si tu esti in situatia asta. De-abia astept sa termin masterul si sa ma pot concentra numai pe servici.
      Am scris articolul asta destul de suparata pe tot…nu e vina nimanui, eu inteleg si facultatea, dar ma inteleg si pe mine. Imi este si destul de ciuda ca din cauza programului la facultate nu am posibilitatea de a pleca cateva zile la Rotterdam…mi se oferise ocazia, dar nu pot lipsi nici macar 2 zile consecutive de la facultate…as fi plecat joi si ma intorceam duminica. Of 🙁

  4. Prin anul doi de facultate, îmi era greu să mă descurc cu serviciu cu jumătate de normă cu timpul. Dar n-am putut să lucrez mai mult de 3 luni. Eram dărâmată fizic și casa cădea peste mine aproape. Adevărul e că facultatea a fost solicitantă în primii 3 ani, în general erau 2 zile sigur cu 12 ore, una cu 10 ore și 2 cu 8 ore. Nu mai rămânea timp să strecori nimic, doar să lipsești ca să mergi la muncă. De parcă acum aș avea. 😆 Eu chiar îi admir pe colegii care în ăștia 4 ani au muncit.

    La noi a fost problema că trebuia neapărat să muncim, nimeni nu ne-a trimis bani. Nu că nu au vrut, ci că nu puteau. Mi-ar fi și rușine să cer bani când jumate din banii lor merg pe grădinița surorii noastre și femeia care stă cu ea până la 4 (căminul tot așa ar costa). Chiar m-am bucurat de câte ori mi-am permis eu să ajut cu bani.
    În primul an am trăit din chirie… dar când a venit și fratele meu, nu am mai putut să fac așa.

    Eu am fost norocoasă că m-a ajutat cineva la faza cu freelancing-ul. Lucrez de acasă din anul 2, fac site-uri, baze de date, soft-uri pentru firme. E mai comod. Pot lucra o oră și apoi să mai merg la facultate. Sau să mai fac ceva prin casă, pot lucra la 2 noaptea dacă îmi convine. E greu cu oamenii, că mulți nu sunt de cuvânt, dar și așa, m-am descurcat mai bine decât speram. Deși am făcut și multe altele; mai ales ăștia cu firme mai mici, după aia dacă aveau probleme cu calculatorul, vroiau să cumpere un calculator, nu știau să facă vreo ceva, mă sunau tot pe mine. Am mai făcut și meditații la programare, matematică, fizică.

    Timp pentru mine? 😆 Cum am spus, lucrez o oră, mai intru pe blog, mai am timp pentru mine, mai lucrez la ceva două ore, mai strâng, mai gătesc… mai ales când am chestii de testat și le las să ruleze și eu îmi fac treabă, mai lucrez în timp ce mașina mai spală rufele, mai lucrez pe laptop în pauzele de la facultate. 😆

    Cam greu că trebuie să le fac singură… nu mă plâng, asta e, alții lucrează cu normă și nu le pot cere să vină de la muncă și să facă vreo ceva ce eu n-am făcut stând acasă. Mi s-ar părea nesimțenie.

    Important e să ne descurcăm… că suntem tineri și încă mai putem îndura multe…

    • Diana: Te admir, imi plac tinerii care se intretin singuri, care nu mai vor sa traiasca pe spatele parintilor. Eu asta am vrut, mi-e rusine sa le mai cer bani, sunt momente cand prefer sa nu am ce manca decat sa le mai cer lor bani. De aia e bine sa lucrezi, sa iti castigi singur banii. Eu sper sa reusesc la un moment dat sa castig suficient cat sa le dau si lor.
      Corina: Multumesc pentru sustinere. 😉 Sper sa treaca cat mai repede…

  5. Te inteleg perfect! Eu sunt in anul III de facultate si lucrez de la inceputul anului II. Cu chiu cu vai ma descurc, dar sunt momente in care imi vine sa imi iau lumea in cap, chiar ma gandeam la un moment dat sa demisionez, dar m-am razgandit repede. De jumatate de an incoace visez la momentul cand voi termina cu licenta, sperand ca la master sa fie un program mai lejer. Ce ma enerveaza cel mai mult este ca unele persoane nu realizeaza cat ma chinui si ma strofoc si cu facultate si serviciu si casa si viata personala. Din fericire profesorii nu au avut cerinte asa mari, cred, sau am reusit eu sa fac fata. Oricum senzatia ca ma descurc aproape singura este super:))

    • Theo, apreciez f mult ca lucrezi. Am avut putini colegi in facultate care lucrau sau care voiau sa lucreze…Iti recomand sa nu demisionezi, munca e mai importanta, cu greu iti mai gasesti un job bun.
      Pe mine ma enerveaza ca nu prea raman cu timp pentru mine. Vreau si eu sa fac curat, sa spal, poate sa gatesc ceva; sa citesc si eu o carte, sa ma uit la un serial…insa cred ca cer prea mult. 🙂

  6. dar ce i-o apucat pe profesori tai? au uitat partea cu majoritatea lucreaza? parca la noi la FEAA de timisoara sunt mai intelegatori..daca pot sa te ajut cu ceva, te ajut cu drag 🙂 tin pumnii sa reusesti si nici prin cap sa nu iti treaca sa renunti!

    • Adriana, multumesc. 🙂 Pai ei considera ca majoritatea masteranzilor nu lucreaza si faza e ca …cam asa e. Cred ca doar vreo 40% lucreaza si deci au programul destul de incarcat.

  7. la noi sunt probleme din partea celor care nu lucreaza in sensul ca nu ne-ar ajuta pe cei care lucram, eu cum lucrez de la 19 – 3(am) la scoala nu ajung spre deloc(cam la fel e orar cu al tau, uneori si pana la 21) si trebuie sa ma rog de profesori prin emails sa imi explice ce si cum, cu colegii nu am sanse. avantajul e ca la noi peste 60% lucreaza 🙂 avand in vedere ca au fost doar 6 locuri la fara taxa si suntem 55, cumva trebuie platita taxa(me2) si poate de aia sunt mai intelegatori profesori

    • Adriana: Eu din fericire nu am probleme cu colegii. Am intalnit la master cativa colegi din liceu, si ei sunt foarte intelegatori si ma ajuta mereu cu cursuri, informatii despre seminarii. Ma bucur ca profesorii sunt intelegatori…si ai mei sunt intr-o oarecare masura, astea 3 semestre de pana acum nu ne-au innebunit, mereu au oferit solutii si ptr studentii care lucreaza. Acum insa sunt multe proiecte in plan si pe mine m-au zapacit complet.
      Diana: In domeniul tau intr-adevar, facultatea e grea, poti face cercetare, se merita sa nu lucrezi, daca iti permiti asta. La noi, la marketing sau la alte specializari, daca nu lucrezi ai sanse mari sa nu ai unde sa te angajezi dupa. Sunt atat de multi studenti ce termina economia si putine locuri de munca – ai un mare avantaj daca termini facultatea cu experienta. Nu te intreaba nimeni (in domeniul nostru) de facultate, te intreaba unde ai mai lucrat, ce stii sa faci.

  8. Mi-ar fi plăcut totuși să nu lucrez. Am o facultate destul de grea, care cere mult timp și preocupare și din păcate am rămas în urmă cu multe. Regret enorm tocmai pentru că îmi place domeniul și pentru că n-am simțit anii de facultate. Mi-ar fi plăcut deasemenea mult să mă implic în facultate, să intru pe niște proiecte de cercetare… privesc cu puțină invidie la colegii care lucrează cu roboței, care au proiecte pe tehnologii noi, chiar creând tehnologii noi, care participă la concursuri… chiar aș fi vrut să îmi permit acel timp legat de facultate.
    Acum fac cercetare pentru licență, dar la o firmă (colaborare, nu lucrez acolo) și nu e același lucru. Nu e la fel de interesant… și chiar regret.
    Dar asta e…

  9. Foarte bun articol.
    Ma regasesc si eu p-acolo !
    Dar cu familie, plus copii !
    Greu-greu. Da’ viata este frumoasa !
    ”Nimeni nu a zis ca viata este usoara, au zis doar ca este frumoasa si merita traita !”

    • Daniela, le stimez mult pe mamicile din ziua de azi…nu stiu cum reusesc sa imbine si cariera si familia si casa. Mie imi este greu doar cu un catel, dar cu un copil?
      Si da, viata e frumoasa si merita traita…mai avem de infruntat si greutati, altfel cred ca ne-am plictisi prea tare. 😛

  10. eu fac doua facultati, sunt anul II la amandoua si orarele din semestrul asta mi_au pus capac… am 3 zile cu ore de la 8 la 20, e destul de greu…imi doresc sa lucrez, dar nu prea am cum…as incerca totusi ceva part time, sa vad cum vor evolua lucrurile….putem, sigur putem si asta e doar inceputul:D

    • Deea: Ce program plin ai…as innebuni daca ar trebui sa stau atat de mult la ore.
      Mama chiar azi mi-a zis ca trebuie sa ne bucuram de aceasta perioada pentru ca studentia este frumoasa, ne vom aminti toata viata cu drag de ea.

  11. Eu am terminat demult facultatea, nu am facut masterul si nici nu intentionez sa-l fac, si am jobul visurilor mele, care nu-mi ocupa multe ore din zi. Insa, dupa ce vin acasa sunt mult prea obosita(psihic) pentru orice alta activitate casnica. Recunosc, nici nu ma omor eu dupa ele… 😀
    Am nevoie de multa liniste, relaxare, odihna(activa). 😛

    • Nice, ma bucur ptr tine. E super daca lucrezi exact ceea ce iti place…si mai ales daca nici nu-ti ocupa prea multe ore din zi.
      Nici eu nu ma omor dupa activitati casnice, dar trebuie facute si ele. 🙂

  12. Pai ..cum zice Puya intr-o melodie care nu e difuzata pe la radio, e greu sa faci ce vrei, cand trebuie sa faci ce trebuie!
    Si legat de cerutul bani la parinti, sa nu-ti para rau ca ceri, sau sa te simti jenata, sa stii ca e bine sa aibe cine sa te ajute. Eu chiar mi-as dorii atunci cand voi avea copii mari sa vina sa apeleze la mine decat la altcineva, iar eu sa-i pot ajuta. Din pacate stiu cum e ca parintii sa nu te poata ajuta si este mai greu sa te descurci singur tot timpul decat sa apelezi, pana la urma esti copilul lor si asa cum tu i-ai ajuta pe ei, sau ti-ai ajuta copii cand ar avea nevoie, asa si ei pe tine!
    Tu faci multe lucruri pe cont propiu, dupa cum vezi nu ai timp nici de tine, nu e ca si cum ai sta degeaba cu mainile in buzunar..

    • Cristi: Una e sa ceri o data, de doua ori de la parinti, dar nu toata ziua pentru lucruri neimportante, gen club, distractii sau orice altceva ce nu este chiar necesar.
      Si da, fac multe lucruri, dar incerc ca printre lucrurile alea sa fie si unele din care sunt platita. 🙂

  13. Mihaela, mai ai trei luni — nu renunta! Ai ajuns pana aici si mai ai atat de putin, ar fi cea mai mare greseala sa renunti acum la masterat, si mai ales daca esti la buget.

    • Da, Victoria, asa e…nu mai este mult, trebuie sa o fac si pe asta. Cred ca as regreta toata viata daca m-as lasa de masterat. Multumesc pentru sustinere!

  14. in viata tuturor sunt momente in care cu toate ca nu putem trebuie sa ne fortam ca sa realizam ceva..cand trebuie sa mai putem orice ar fi..asa ca muulta sanatate si..spor..hai k nu mai e mult 😉

    • Multumesc Paul ptr cuvintele frumoase! Multumesc tuturor pentru sustinere, ma faceti sa ma simt mai bine, mai puternica. Fie ce-o fi voi rezista. Nu-mi trebuie note mari, nu-mi trebuie decat puterea de a termina ceea ce am inceput si a-mi continua munca, poate cu mai multe cunostinte si mai multa intelepciune.

  15. Scuze de intarziere.. din aceeasi gama .. nu am mai avut timp sa intru pe blog la tine ..
    Te inteleg perfect. Pe langa master si dizertatie si serviciu si eu observ zi de zi ca imi trebuie mai mult timp pentru firma sa caut idei si sa incerc lucruri noi. Ca raman in urma fata de ceilalti din domeniu..
    Nu mai zic de timp pentru mine… :-j.. eu asa cand apuc… sa imi fac unghiile sau sa ma duc si eu sa ma vopsesc sa nu se sperie oamenii de mine. Mancare mai doneaza mamicile…
    Este g-r-e-u..

    • Adriana, si eu am intarziat sa-ti trimit acel mail, am avut ba treaca, ba am racit….Sa stii ca am vb cu Alexandra si urmeaza sa ne vedem cat de curand. Vom discuta pe mail.
      Da…stiam ca si tu inveti si lucrezi…e greu, mai ales cand unii profi nu te inteleg.

Leave a Reply to adizzy Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.