Voi ce faceţi când vă doriţi foarte mult un obiect? Mă refer la acele lucruşoare care ne încântă ochii, pe care ni le dorim în disperare, din diverse motive, de la acceptare socială la avantajele pe care le aduce, dar care nu ne sunt neapărat necesare. Putem trăi foarte bine şi fără ele, dar ne dorim să facem asta?

Nu am fost niciodată acel gen de persoană impulsivă care să cheltuie bani aiurea pe orice lucru care mi-a atras atenţia la un moment dat. Prefer să mă gândesc de 10 ori, să fiu sigură că îl vreau, să mă asigur că nu este o dorinţă de moment şi mai ales, să fiu 100% hotărâtă să pierd o sumă de bani în schimbul său. Mai ales când e vorba de un obiect scump (şi când spun scump, mă refer la cele care depăşesc 50% din valoarea unui salariu minim pe economie).

Nici nu prea am ce face, de când mă întreţin singură (şi nu mai locuiesc cu părinţii) trebuie întâi să mă gândesc la zeci de cheltuieli care chiar sunt necesare şi apoi la banii în plus, care pot fi consumaţi cu ieşiri în oraş, haine, cosmetice şi alte pasiuni sau hobby-uri.

Aşa că pentru mine durează cel puţin o săptămână, două, până să mă hotărăsc dacă într-adevăr vreau (şi îmi permit) un lucru sau nu. Şi de-abia apoi încep să strâng bani.

Am prieteni care imediat ce văd ceva care le place, indiferent de buget, merg şi cumpără, şi apoi se gândesc dacă mai au bani de întreţinere/mâncare/alte cheltuieli. Câteodată aş vrea şi eu să fiu aşa, dar pur şi simplu nu pot. Îmi este groază de situaţii de incapacitate de plată a facturilor, de drămuirea unei sume foarte mici care să ajungă întreaga lună pentru mâncare.

Mă bucur că sunt responsabilă în ceea ce priveşte bugetul lunar, dar câteodată aş vrea să fiu mai nechibzuită, mai copilăroasă. Să exagerez măcar o dată în viaţa mea. Şi să nu regret, ci să mă bucur că mi-am făcut o plăcere.

62 Comments on Cheltuieli impulsive vs economii responsabile

  1. Lasa ca vei creste tu mare si vei deveni rich si-ti vei lua si ce vei mai dori asa gen: pac pac 😀

    Eu le am responsabile, dar cand se mai intampla intr-o luna sa am bani mai multi, peste masura obisnuita.. incep sa mai arunc si impulsiv/iresponsabil :”>

    • Se intampla sa mai am si eu pe mana o suma mai mare fata de bugetul normal. Si atunci imi zic ca trebuie sa-i cheltui cu prudenta. Asa ca nu-mi iau un lucru de 500 lei (de exemplu), ca vezi Doamne, e prea scump. In schimb cheltui acei 500 lei pe iesiri in oras, pe benzina pentru plimbat aiurea cu masina, pe cadouri pentru catelul meu. Si uite asa, din 500 lei nu-mi ramane nimic. Nu era oare mai bine sa cumpar acel obiect de 500 lei, care mi-ar fi ramas si dupa?

      La chestia asta m-am tot gandit in ultimele doua luni, incercand sa ma hotarasc daca sa-mi cumpar un gadget mult dorit sau nu. 🙂

      • La gadgeturi mi-e greu sa ma abtin.. caci pt mine gadgeturile sunt cum sunt hainele pt fete :)) Cam aceleasi incantari le am si eu..

        Din pacate placerea mea de multe ori e scumpa. (a se sti dorinta mea de-un DSLR ce atinge vreo 20-25 de mil :”>)

        Cat despre acei 500 lei.. damn cat de repede pot zbura banii uneori 🙁 si din pacate ei nu cresc in copac..

        • Si eu vreau un aparat foto nou…dar nu un DSLR, e prea mare suma pentru mine – nu-s pasionata de fotografii, nu fac poze decat pentru blog si uneori in timpul liber. Vreau un aparat mic, usor de transportat in vacanta, dar totusi performant. Si ar cam costa in jur de 1000 lei unul cu adevarat bun.

          • E destul de bun si unul de 1000 lei in special pt ce vrei tu, doar ca eu sunt mai pasionat de fotografie de aici si pretentia mai mare..

            Mie-mi place sa pozez fete/baieti/cupluri.. si daca calatoresc l-as pune si acolo foarte des in functiune.

            Pentru mine mai exista si-un oarecare gand sa devin profi, desi stiu ca asta mi-ar lua ceva ani. Desi au fost cativa fotografi de profesie care au zis ca stiu cam cu ce se “mananca” treaba, eu inca ma consider amator 😀 mai ales ca n-am nici aparat performant si ce-am folosit profi, era de la altii.

            Pana acum e pe sistemul.. pasiune scumpa doamna scumpa :)) Altceva era mai ieftin :))

          • Mult succes in achizitionarea unui aparat foto performant. 🙂 Apropo, daca e asa scump, nu te-ai gandit sa-l iei in rate? Nu sunt o sustinatoare a acestei metode, n-am aplicat-o niciodata, insa daca e vorba de un produs mai scump…alta metoda poate nu este.

          • Da, clar mai scump. E de preferat sa fii stapan pe tine, sa economisesti luna de luna si sa nu te atingi de banii aia. Eu nu stiu daca as avea puterea asta, imediat ce ar aparea o cheltuiala necesara, as intra in contul de economii.

  2. Si eu sunt la fel. De cand nu mai depind financiar de ai mei,ma abtin de la multe placeri .. Intai platesc tot ce este mai important ,cumpar ceea ce am nevoie si abia apoi daca imi raman ceva bani imi iau ceva …si asta dupa multe zile de cumpana: ” sa im iau sau sa ii pun deoparte?”. :))

    • Eu am nevoie neaparat sa incep sa mai pun si deoparte, pentru zile negre. Insa e chiar greu cand apar atat de multe cheltuieli. Nu prea avem noi salarii care sa ajunga si pentru economisit. 🙂

      • Nici eu nu am insa de prind o luna buna ce imi ramane de multe ori pun deoparte pentru ca daca din toamna plecam va fi greu fara cativa bani deoparte.

        • Da, trebuie neaparat sa economisiti banuti pentru atunci.
          Imi pare atat de rau ca pleci… 🙁 Dar ma bucur pentru tine, stiu ca va fi mai bine in alta parte.

          • Pana atunci mai avem cateva hopuri peste care trebuie sa trecem si abia daca reusim plecam, daca nu.. vedem noi. 🙂
            Si mie-mi va parea rau daca vom pleca pentru ca-mi las in urma multi prieteni foarte dragi dar din Is nu poti face prea multe in/din mediul online(si nu numai) doar stii si tu.

          • Da, stiu. 🙁 Sper sa reusiti sa va indepliniti visurile!
            Prieteni noi iti poti face oriunde si-n plus, cu noi vei pastra mereu legatura, ca doar avem la dispozitie internetul si telefonul.

  3. Eu am fost dintotdeauna calculata. Cand eram mica, imi dadeau ai mei bani ca sa-mi iau cate o eugenie si eu ii tot economiseam, fara sa stiu exact daca vreau sa-mi cumpar ceva. Recordul meu personal l-am atins cand eram prin clasa a zecea si trebuia sa merg in Franta intr-o excursie organizata de scoala, iar ai mei mi-au spus ca ei nu se angajeaza decat sa-mi plateasca transportul, mai mult nu puteau. Timp de jumatate de an nu am iesit deloc in oras, nu mi-am cumparat nimic nou, la scoala mancam pachet sau fructe luate de acasa, si cum strangeam niste banuti mergeam repede la casa de schimb – avand valuta, chiar de as fi vrut sa-mi cumpar ceva nu ma lasa inima sa o schimb. Asa am reusit sa strang 110 euro, ceea ce stiu ca acum e chiar foarte putin, dar macar am avut si eu un ban de un suvenir, cand am fost in Franta. Era un fel de program dintr-asta de schimb, intre elevi, asa ca macar mancarea-mi era asigurata.

    Eu cred ca asta cu economia se invata pe propria piele, fie cand pleci de acasa, fie inca de mic, cand iti doresti foarte tare un lucru dar parintii nu ti-l pot oferi. Ma gandeam acum ceva vreme ca exista parinti care, atunci cand copilul urla ca vrea un lucru, numai ca sa-l faca sa inceteze, i-l cumpara. Cred ca e cea mai mare greseala pe care o poate face o figura parentala, deoarece copiii sunt destul de smecheri si invata repede mersul lucrurilor, asa ca ar putea, pe viitor, sa foloseasca tendinta de a face scene in public drept o metoda de santaj.

    • Si eu am fost foarte responsabila cu banii de mica. Pastram tot anul bani pentru ca vara sa am de inghetata, de plimbari cu prietenele. Pe atunci nici nu era moda cu gadget-uri sau alte prostioare de genul, banii ii dadeai pe dulciuri sau pe jucarii.
      Iar cand au inceput sa apara telefoanele mobile, mp3 playerele, aparatele foto, la fel, nu ma lasa inima sa le cumpar. Nici nu aveam atatia bani de buzunar iar pe parintii mei nu i-am stresat niciodata cu astfel de dorinte.

      Nu-ti mai zic ca stiu de un caz in care un baiat s-a certat ingrozitor cu mama lui pentru ca nu ii lua sosete Nike. Trebuia sa poarte numai haine de firme, inclusiv chiloti si sosete de renume. Si nu era vorba de o familie foarte bogata, chiar se chinuiau sa traiasca cat de cat decent. Dar mama a facut greseala sa-i cumpere fiului tot ce isi dorea, chiar daca asta insemna ca ea sa munceasca toata ziua si sa se sacrifice complet pentru el.

      • Urat ce-ai scris pe final Mihaela DAR uite asa, avand acel exemplu vei sti cam ce sa faci si tu cu viitori tai copilasi 🙂 si sa nu vina cu pretentii d-astea “de firma”.

        Uneori e bine sa inveti si din greselile altora, nu doar din ale tale.

        • Sper sa stiu sa-i cresc asa cum trebuie. Si mai sper ca ma voi putea abtine de la a-i rasfata prea mult. Eu una nu sunt de acord nici cu cumparatul de gadgeturi la adolescenti – nu zic sa nu aiba un telefon mobil si un aparat foto, dar chiar nu-i trebuie iPhone, DSLR (daca tot vb de asta), iPad si altele. Doar daca economiseste bani si le cumpara prin propriile forte.

          • Cu gadgeturile e mai complicat ca exista acel risc de a se simti inferior fatza de prietenii lui de joaca sau colegii de la scoala care au Ipad, Iphone, Idraci si laci :)). E nebunie mare in vremurile astea ;))

            La copil tot va trebui sa-i iei macar un PC daca nu chiar laptop caci fara asta sigur va fi privit ca un inapoiat. Desigur mai departe ii poti impune niste reguli gen cat sa-l utilizeze pe zi.. dar sa nu vii cu:”Nu-ti iau ma!” (mai ales ca tu ai avut de-o gramada de ani)

            Eu la al meu probabil ca-i voi lua multe “porcarioare” de genul, DAR as vrea macar ca sa fie gen stimulare la:”Daca iei niste note (mai) bune iti iau.. daca iti faci curat prin camera.. etc etc” ;)) Deci 100 % gratis nu prea va pupa asa ceva ;)) Trebuie sa invete de mic ca unele lucrui SE MERITA nu se primesc mereu din senin.

          • Calculator clar ii trebuie, in aceste vremuri nu poti face nimic fara unul. Eu la birou, daca nu merge netul sau e stricat calculatorul, nu am ce face. Pot pleca linistita acasa. La scoala toate proiectele se fac in word, power point…In plus ai si ore de informatica unde ti se dau teme de programare.
            Mai sper ca nu va trebui sa ma lupt cu copilul meu pentru note bune. Eu m-am chinuit sa ma descurc bine la scoala pentru mine, nu pentru parintii mei. Nu trebuiau sa ma motiveze cu ceva ca sa ma apuc de lucru. 🙂

          • Eu m-am chinuit destul de mult cu notele la materiile care nu-mi placeau deloc [in special fizica :(]. In rest, am avut intotdeauna rezultate foarte bune. Dar cu fizica n-am avut niciodata o tangenta, si ai mei au trebuit sa ma inteleaga, intr-un final… oricat mi se explica, tot nu reuseam sa pricep ca lumea. 😐

          • Eu am avut astfel de probleme la informatica, progamare C++. Aveam profesori foarte severi, dar intr-adevar foarte buni. Sunt cei care se ocupa de echipa nationala de olimpici la informatica. Daca in rest avem 10 pe linie, la informatica aveam 5 (obtinut cu greu). Asta in clasa a 9a si a 10a, dupa aia a inceput sa fie mai bine.
            Oricum, tu erai la filologie, nu iti trebuia sa stii fizica. Eu eram la liceu de informatica si aveam probleme tocmai cu acest obiect. 🙂

          • Eu ziceam de gimnaziu, inainte de capacitate, pentru ca fizica mi-a scazut media generala de intrat la liceu :|..intr-adevar, la filologie, ulterior, a fost mult mai simplu. Am facut doar doi ani de fizica, si nu foarte serioasa, si apoi ne-a scos-o. Thank God for that.

          • Pai nimeni nu spera sa se chinuie Mihaela.. dar ceva educatie pe teama asta tot trebuie sa-i dai, ca daca il lasi sa-si faca de cap, e de rau. Daca tu ai fost un caz mai fericit, asta nu-ti garanteaza ca si al tau va fi asa din senin.

            Eu cu informatica n-am avut probleme.. eram plin de note mari, ironic sau nu, la matematica scartaim ( poate si din cauza ca-mi displacea + ca de multe ori doream sa ies printre primii la tabla ca sa scap cat mai repede pt restul orei :)) Uneori mai si glumeam gen:”Doamna, daca aveti de gand sa ma aduceti la tabla azi, macar faceti-o mai repede” :)) )

          • :)) Mie imi placea matematica, ma descurcam binisor, numai ca din acest motiv eram scoasa des la tabla – profesorul nostru nu-i scoatea la tabla decat pe cei care se decurcau relativ bine, pe restul ii tinea in banca, norocosii de ei. Si uram sa ies la tabla, ajunsesem sa ma rog la Dumnezeu sa nu ma scoata si azi. Am avut cosmaruri si dupa ce am terminat liceul, cand eram deja pe la mijlocul facultatii. :))

          • Hai ca ai fost funny aici =))

            Da, asta-i marele dezavantaj cand te pricepi bine la o materie iar altii mai putin. Tu esti scos foarte des, esti mai mereu in centrul atentiei in timp ce altii stau bine mersi in banca lor :))

            Eu cateodata din cauza asta mai faceam exceptii chiar daca stiam, taceam :)) (Mie nu prea-mi place sa tot ies in centrul atentiei, cam in general)

          • Sa vezi ce fain e cand tu esti la tabla iar profesorul e in spatele clasei, in banca cu cativa baieti si rad de cel de la tabla. Profu nostru era mai glumet de felul lui. 🙂 Din fericire nu si-a batut joc de mine, deoarece o stia pe matusa mea, profa de mate, si cred ca nu prea isi permitea. 🙂 Insa pe colegele si prietenele mele…nu-ti mai zic cate le zicea.
            Daca purtau gloss – le zicea ca s-au dat cu unsoare de porc pe buze.
            Unei colege, Bianca, care era mai grasuta atunci, i-a zis : Bi-anca ; de doua ori Anca; de doua ori cat Anca.
            Se mai lua de greutate…

            In clasa a VI-a am venit cu nasul umflat ca avusesem un mic accident in vacanta si-l lovisem tare si iti dai seama ce distractiv a fost pentru el. Mi-a zis atunci ca am dat cu capul de un stalp. :))
            Eh, avea si el farmecul sau, dar cateodata era prea rautacios.

          • Asta cu notele cred ca e subiectiva – sigur ca poti pune o regula de genul asta, mai ales daca e dispus sa invete, insa daca-i place un numar de materii iar pe altele nu le agreeaza deloc, trebuie sa ai in vedere si acest fapt :).
            Dar se pot face alte tipuri de conexiuni munca-recompensa, spre ex: duci gunoiul o luna, iti cumpar ceva, sau speli vasele doua luni, iti cumpar altceva :). Munca innobileaza.

          • Tocmai, daca-l pasioneaza fotografia poate sa-si stranga singur bani ca sa-si cumpere un dSLR :).
            Iar legat de ce ai spus mai sus…mi se pare complet aberant sa ai chiloti de firma :)). Adica… nu-nteleg, ti-i vede cineva pe strada, sau scoti eticheta la vedere prin pantaloni, ca sa se observe ca-s de la Catalin Botezatu? Si uneori nici in ceea ce priveste calitatea, hainele de firma nu-s mai breze decat cele ieftine, cumparate de la chioscuri sau magazinase mici. In orice caz, e o pretentie absolut triviala – in loc sa ceara ceva folositor, care sa-l ajute pe termen lung, el cere o pereche de chiloti care costa, sa zicem, 80 de lei, o foloseste de cateva ori, dupa care o arunca. Chiar aiurea!

          • Nici eu n-am stiut la ce-l ajuta chilotii de firma. :)) Sau sosetele. Ma gandesc ca poate in acel grup de baietasi de bani-gata, daca te vedea careva ca n-ai lenjerie de firma, erai repudiat. Acum intrebarea e…cand iti vedeau ei lenjeria? Pai poate prin vacante, la munte, sau in functie de hainele purtate. Cand am auzit eu povestea asta, erau la moda acei pantaloni cazuti, care iti lasau la vedere lenjeria intima (groaznica moda :)) ).
            Oricum, nu mai incerc sa-i inteleg pe astia, ca nu pot.

          • Poate faceau pipi impreuna si de aici faza cu chiloti de firma, mai stii :))

            Asta mi-a amintit de-o replica gen:

            “Eu miros a Calvin Klein.. in timp ce tu puti!” :))) (by Giovanni Becali)

          • :))) Nu stiam de aceasta vorba de “duh” a domnului Becali. Bine ca a mai disparut din mass-media, nu mai aud toata ziua de el.

  4. La mine e simplu, pun lunar economii si apoi intr-o zi le termin pe toate, si apoi iara fac economii, si iara imi planific o vacanta si sa-u dus economiile si tot asa. Dac u m bni prefer sa nu ies din casa si sa incerc s evit ispitele 🙂

    • E bine ca esti responsabila si ca poti sa aduni economii. 🙂 Si eu as prefera sa stau in casa, sa evit eventuale ispite, si apoi sa-mi cumpar ceva ce-mi doream de mult sau sa merg intr-o excursie.

  5. Exact asa sunt si eu. Mereu calculata. Daca imi place ceva, mult, nu conteaza cat costa pentru ca oricum ma uit doar la lucruri care stiu ca m’i le permit dar daca nu e absolut necesar acel lucru cel mai probabil va ramane in raftul magazinului. Si Cristi mereu imi spune sa nu mai fiu atat de calculata si sa fiu mai impulsiva, uneori. Nu pot, imi place sa stiu ca am pusi deoparte toti banii pentru toate darile si din ce ramane ori pun deoparte, ori cheltuim pe diferite chestii.

  6. Mai e si faptul ca nu prea avem timp liber si cum nu putem iesi in fiecare weeekend cel mai probabil bani merg spre pusculita iar cand avem o saptamana libera, ca acum, toti bani merg pe o scurta vacanta, haine, necesitati prin casa si alte alea.

  7. Rar cand reusesc sa pun ceva deoparte. In general, daca vad ceva ce-mi place, cumpar fara sa preget. Nu-mi refuz absolut nicio placere a vietii. :))

    • Foarte bine faci. 🙂 Eu vreau sa incep sa economisesc pentru o masina noua, insa cred ca vreo 2 luni tot o sa-mi fac orice placere, ca stiu ca am nevoie de cateva lucruri.

        • Un Peugeot 206 cam vechi, are vreo 8 ani saracul. Inca merge bine dar m-am saturat sa dau bani pe reparatii si revizii, sunt foarte costisitoare piesele de schimb de la Peugeot.

  8. eu astept putin. daca obiectul respectiv inca mi-a ramas pe creier la cateva zile dupa ce l-am vazut, il iau. daca nu, inseamna ca nu merita in primul rand. acum vreau sa strang insa pentru o frumusete de laptop….ufff 😡

    • Ah, succes atunci. 🙂 Sper sa reusesti sa ti-l iei cat mai curand.
      Eu sunt multumita de laptopul pe care il am, ar trebui insa sa-i schimb incarcatorul si bateria.

  9. Eu de obicei sunt calculata, reusesc sa strang sume destul de mari de bani pentru orice plan de viitor dar daca se intampla sa vad ceva ce imi place foarte mult, neaparat trebuie sa mi-l iau (mai ales cand vine vorba de haine , accesorii sau chestii legate de ceai.) Ma gandesc 5 sec daca am sau nu nevoie si mi-l iau. Norocul meu e ca nu prea am timp sa umblu sa vad prea multe chestii care sa imi placa prea mult, sunt si pretentioasa, asa ca reusesc sa impac si una si cealalta. Oricum in general imi place ceva si daca e ieftin spre foarte ieftin. Rar imi iau ceva prea scump. Ce trece de 100 lei pentru un obiect pentru mine e o avere, greu ii dau. Doar daca stau mult prea bine cu banii ma incumet, in rest nu. Gadgeturile tot timpul mi le-au luat parintii, fara sa le cer. Daca am vrut ceva in plus, mi-am luat singura si oricum ele nu ma preocupa prea tare. Telefonul daca suna si pot da mesaje e mai mult decat ok iar laptopul cat nu se strica totul e bine si frumos oricat de greu mi s-ar deschide programele. 🙂

    • Si eu prefer sa nu ies prea mult prin magazine, ca sa nu risc sa-mi placa ceva foarte mult si sa raman cu gandul la el. Nu fac window shopping…adica de ce sa ma torturez? 🙂 Sa stau cu gandul la o rochie dar sa stiu ca nu am banii necesari pentru a mi-o cumpara. Mai bine nu vad decat sa vad si sa stau suparata.

  10. Da, am patit si eu de multe ori sa vad lucruri superbe dar sa nu pot da banii pe ele si sa fiu tare suparata dupa. 🙁 De aia cand ma duc, stiu exact ce vreau sa cumpar si daca se intampla sa vad altceva care sa imi placa mult de tot si imi permit, il iau.

  11. Ceva cam ca tine sunt. 😀

    Ideea e că eu nu prea am fost cu dorințe mari. Adică, eu nu port accesorii, nici haine de firmă sau mai știu eu ce… deci nu am avut nici prea multe dorințe extravagante.
    Eh…. că am vrut pentru casă… oricum când o iei în primire investești până o vinzi în ea.
    Că am vrut chestii scumpe pentru calculator… trebuia să investesc în cariera mea, folosesc programe de zeci de giga cu toate tool-urile, trebuie să am măcar două procesoare pentru chestii de paralelizare, trebuia să am rami mulți să meargă și o mașină virtuală… astea sunt deja necesități. 😆

    Într-un fel mă deranjează oamenii care încep să comenteze că eu câștig mai mult ca ei, sau „Vai ce bine câștigi”. Pentru că unor, stând cu părinții și folosind salariul doar pentru distracție și haine, că mama și tata nu îți cer bani de întreținere și mâncare, li se pare mult.
    Dar când începi să plătești facturi (dammit, a început luna), se mai strică vreo ceva prin casă, trebuie să iei și ceva de mâncare… se duce.

    Nu mă tentează shopping-ul și poate de asta mi-am permis să fac multe altele. Sunt mai practică așa… chiar dacă văd ceva ce îmi place, nu tânjesc după acea chestie… pot trăi și fără. 😀 Dar când vine vorba de mâncare… eu am fost crescută cu principiul de puțin și bun și la asta nu fac rabat. De ce să iau un kg la parizer de pui de proastă calitate și să nu iau 100 de grame de ceva bun la banii ăia? 😀

    Plăcerile vieții la mine se pot face cu bani puțini.
    Și când merg prin țară, stau la prieteni, nu-mi trebuie decât bani de tren. Ăsta e singurul avantaj cu persoane dragi la distanță.

    • Am bătut atâta câmpii și am uitat ideea principală.

      Nu sunt o cheltuitoare impulsivă, dar nici nu fac economii deocamdată prea mari. Am făcut în ultimii trei ani și acum că am cam terminam cu casa, vreau și eu să am un an de relaș pentru mine.

      Deci sunt cheltuitoare responsabilă și econimicoasă impulsivă momentan. 😆

    • Da…eu dupa ce platesc toate cheltuielile, nu-mi mai ramane aproape nimic din salariu. Vorba ta, mereu se mai strica ceva prin casa, facturile sunt din ce in ce mai mari, mancarea e scumpa, medicamentele la fel. Noroc ca nu ma imbolnavesc prea des, dar mi-e groaza si de o simpla raceala, ca stiu ca trebuie sa dau 50-100 lei pe medicamente.

      • Eu chiar sunt atât mulțumită că am reușit chestia asta cu casa… și deocamdată asta e cea mai mare împlinire financiară.

        Am început să fac economii mari cu mâncarea de când gătesc mai mult… acum vreo 2-3 ani cred că numai ceai și cafea îmi făceam acasă. 😆

        Cu medicamentele e horror aproape… pe lângă banii dați pe tratamentele de alergii… vorba ta… o răceală, o gripă o viroză… și mai ales că se transmite în casă repede… ce mai… au fost gripe când am cheltuit per total și 200 de lei… cu vitamine, medicamente, siropuri de tuse șamd…

        • Asta trebuie sa fac si eu mai mult ca sa economisesc bani…sa gatesc. Dau enorm de multi bani pe mancare, din cauza ca nu prea mancam mancare gatita, ci mai mult semipreparate.

          Intr-adevar, e mare lucru ce ai reusit cu casa, te felicit pentru asta! Cred ca cea mai mare implinire financiara pentru mine este faptul ca ma intretin singura. Mi-am cumparat si lucrusoare pentru mine, destul de scumpe, de ex laptop, telefon mobil, dar nimic peste 3000 lei. Nu am reusit sa economisesc chiar atat de mult. Visez insa sa strang bani pentru o masina noua. Voi vedea…

  12. Cred ca stii in ce categorie ma aflu eu. Eu sunt adepta ratelor fara dobanda, astfel ca nu mai cheltuiesc banii aiurea, prefer sa imi platesc ratele acum. Si bursa de la scoala, si avon-ul ma ajuta sa ma descurc cu cheltuielile de ‘adolescenta’. Inainte castigam atat de bine la avon incat imi permiteam sa dau 100lei pe luna pe reviste si ziare. Si regret, imi puteam lua un lucru bun si de durata cu banii dati pe reviste. Am depasit de cateva ori aceasta limita, atunci am primit un avertisment din partea tatalui cum ca ar fi mai bine sa ii pun deoparte. Dar, la mintea mea de atunci nu prea stiam.. Eram bucuroasa ca am reusit sa muncesc pentru banutii respectivi si din cauza asta ii cheltuiam pe tot ce nu aveam.
    Acum sunt mult mai chibzuita, deja ma gandesc sa imi iau un laptop tot in rate fara dobanda, ca sa nu mai arunc banii aiurea. Dupa ce termin cu camera foto, hop laptop. Nu le-as putea cere parintilor mei bani pentru aceste lucruri din moment ce eu am nevoie de ele, nu ei. Mi-ar fi si rusine, mai ales cand stiu cat se chinuie sa ne fie noua bine… M-am invatat inca de cativa ani sa nu le mai cer bani pentru haine si toate prostioarele.
    Concluzia? E bine cand inveti bine si primesti si bursa pentru asta… cand ai un mini job si iti dai seama cu ce se mananca viata. Totul e pe bani si de aceea e bine sa invatam din timp cum sa ne gestionam bugetul, nu sa pice cerul pe noi dupa ce plecam de la parinti.

    • Te felicit pentru ca muncesti si-ti castigi banutii tai, si asta inca de la varsta ta. E mare lucru sa stii. Altii si la 30 de ani stau pe capul parintilor pentru astfel de cheltuieli.

  13. Din punctul meu de vedere, uneori (a se citi rar) parca nu-i rau sa mai faci cate o mica nebunie si sa te rasfeti cu un lucru pe care ti-l doresti mult, mai ales daca e si un lucru util (cum ar fi o camera foto). Eu n-am fost niciodata nici foarte cumpatata, nici foarte cheltuitoare, ci undeva la mijloc. Nu cred ca putea sa traiesc insa ca altii, care cum prind cativa bani ii cheltuie repede si apoi toata luna se plang ca nu au bani de facturi, nu stiu pe unde sa mai umble sa imprumute etc.

    Si eu acum ma gandesc de zece ori inainte sa-mi cumpar ceva. Ma gandesc de multe ori ca jumatate din lucrurile pe care le vad in magazine si care imi plac mult, sunt doar lucruri superficiale, bucurii de moment si parca nu merita. Oricat de mult imi plac hainele si pantofii, ma gandesc mereu bine inainte de a arunca banii pe ceva, mai ales ca am dulapurile pline. De cand se intampla atatea lucruri grave in lume, ma tot gandesc mereu daca am intr-adevar nevoie de atatea lucruri materiale ca sa fiu fericita. Si cred ca nu 🙂

  14. Eu mai am o saptamana si cateva zile pana la salariu si deja ma mananca rau sa-mi cumpar o gramada de chestii. Nici n-am banii pe card dar i-am si planuit :))
    trebuie, trebuie zic! sa fiu mai cumpatata! 🙁

    • Da, si eu mi-am planuit deja o parte din banii de salariu. 😉 Vreau o pereche noua de blugi si scaun ergonomic. 🙂 Ma tot chinui sa cumpar scaunul asta pentru birou de cateva luni bune, dar tot timpul am gasit ceva mai bun de facut cu banii.

  15. Sunt tembela la cumparaturi.
    Cand imi doresc ceva, imi cumpar si gata, rar analizez piata, compar preturi. Sigur ca ma uit dupa oferte daca e un produs mai scump dar …..cumpar si cand nu sunt preturi speciale.
    Am invatat sa fac lista. Altfel, nu-s de lasat singura prin mall…..cuvantul “rapace” ma caracterizeaza
    Azi mi-am cautat innebunita umerase. GRoaznic, n-am gasit nicaieri. Imi trebuie de-aleamari de pe care sa nu-mi alunece camasile……….

    • De ce nu incerci la hipermarketuri pentru umerase? Intr-o perioada si eu cautam disperata umerase, insa nu gaseam pentru ca le voiam cat mai simple si mai ieftine. Intr-un final am gasit la Carrefour.

  16. Sunt balanta si parte cu echilibrul mi se potriveste..nu prea am obiceiul sa cheltui aiurea..dar totusi mai am din cand in cand scapari :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.