Eu am o mare problemă cu plictiseala asta. Mă plictisesc rapid. Urăsc să fiu nevoită să stau într-un loc și să nu fac nimic, eu vreau să fiu productivă, să creez ceva. Dacă chiar nu am nimic mai bun de făcut, prefer să dorm sau să citesc decât să stau pe un scaun.
Ajungeam să mă plictisesc mai ales la facultate, atunci când profesorii nu spuneau nimic interesant sau insistau pe niște detalii nefolositoare. Sau atunci când ne țineau la ore pentru că așa dicta conducerea deși nu făceam nimic, nici teorie, nici exerciții. M-am plictisit și la un job, unul avut prin primii ani de facultate, când nu mi se dădea mai nimic de făcut și nici nu-și făcea vreo colegă milă de mine să mă învețe din cunoștințele ei. Mi-era jenă să o deranjez (deși se tot spune că meseria se fură) – dacă aș fi avut atunci tupeul de acum, aș fi fost cu siguranță mai insistentă. Îmi amintesc cu cât entuziasm am împăturit niște pliante, atunci când mi s-a oferit șansa. Voiam să fac ceva, orice, numai să nu fiu plătită doar ca să stau pe un scaun câteva ore pe zi.
Acum nu mă mai plictisesc. Și cred că de aceea sunt mai bucuroasă și mai mulțumită de viața mea. Când ajung la birou, am treabă. Mereu e ceva de făcut, n-ai timp să stai degeaba. Când ajung acasă știu că am un scop, că nu vin să stau să mă uit pe pereți. Trebuie să fac curat, să gătesc, să fac bijuterii, să scriu pe bloguri, să citesc bloguri și alte site-uri, să beau ceaiuri, să citesc, să răspund la mailurile personale. Bineînțeles că vreau și să petrec timp cu iubitul, cu prietenii, cu familia. Și așa zilele trec mai frumos și nu mai simt eu că se duc degeaba.
Simt că acum viața mea este mai organizată. Mă simt mai utilă, simt că învăț ceva zi de zi și nu în ultimul rând, că tot ce am învățat până acum are rost. Nu mă mai plictisesc și nu vreau să mă mai plictisesc. Nu vreau să (mai) am vreodată un job unde să nu am ce face sau să merg la cursuri la care să nu se facă nimic. Nu mai am răbdarea necesară și nici nu mai am timp de pierdut.
21 Comments on Nu mă mai plictisesc
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Exact asa am simtit si eu cand am terminat facultatea. O usurare teribila ca de atunci incolo nu voi mai sta degeaba in clasa, ascultand prostii inutile. 🙂
Eu speram sa nu fie asa la servici pentru ca am prieteni care se plictisesc la work.
Da, si eu la primul loc de munca ma cam plictiseam. Dar pana la urma s-au aranjat toate, am gasit altceva si acum am mereu cate ceva de facut. 🙂 Nu inteleg cum sunt unii care stau degeaba toata ziua…ma plictisesc numai gandindu-ma la ei :)).
Da…e f aiurea sa te plictisesti. Cand aveam eu primul loc de munca (ala la care ma plictiseam grozav) nu aveam nici blog, nu era nici moda cu facebook sau cu blogurile in general. Asa ca n-aveam ce face…nu aveam ce sa citesc pe net. Ma gandeam sa vin cu o carte la mine da nici asta nu puteam sa fac. Nu puteam sa citesc de fata cu colegele care munceau.
Am simţit plictiseala asta de care zici prin facultate, din păcate. Acum sunt tare bucuroasă, am doar 7 cursuri structurate pe 2 zile, dar sunt interesante şi-mi face plăcere să merg. La muncă nu-i plictiseală fiindcă nu-i o muncă statică.
Eu la facultate alegeam nici sa nu mai merg la cursurile plictisitoare. Ma duceam doar atunci cand trebuia. Si tot luam note bune, asa ca asta arata ca eram in stare sa inteleg despre ce era vorba fara sa asist la un monolog plictisitor.
M-am plictisit si eu prin scoala! La facultate mai putin! cursurile majoritatea erau interesante! oricum in utimii 2 ani nu cred sa ma fi plictisit vreodata! (mai mult de 30 de minute)
Zilele mele sunt full, atat de agitate ca nici nu imi dau seama ca iar e noapte si trebuie sa dorm
Esti norocoasa atunci. Oricum, cred ca atunci cand voi fi si eu mama nu ma voi mai plictisi vreodata. 😛
La mine starea asta de plictiseala ma face sa ma urc pe pereti, fara nicio exagerare. Imi place sa muncesc, sa creez si sa fiu intotdeauna dinamica, iar cand ii vad pe altii ca se complac intr-o continua stare de relaxare (ce-i drept ei nu ajung sa aiba riduri) nu ii inteleg. Imi place sa stiu ca daca am avut timp, energie si putere am facut un lucru. Asta ma face sa cred ca pot mai mult.
Exact Iulia. Eu din prea multa plictiseala ma si deprim. De la prea mult timp liber incep sa ma gandesc la tot felul de prostii, inventez scenarii.
Nici eu nu mai am timp sa ma plictisesc… Tin minte ca in facultate scriam atat de mult, incat nici sa respiram nu aveam timp. E foarte important sa te simti util si sa fii organizat(asta nu e punctul meu forte).
Si eu sunt cam la fel, nu-mi place sa stau degeaba, altfel nu doar ca ma plictisesc, dar ma si apuca somnul…Pe de alta parte, as vrea sa am mai multa rabdare, sa nu mai simt nevoia sa fac in permanenta ceva, sa pot sta locului linistita.
Dimineata eu vreau sa fiu energica, am timp seara sa fiu relaxata, sa stau, sa fac lucrurile mai incet. 🙂 Ma ajuta la rabdare si confectionarea de bijuterii.
Oho și încă câtă plictiseală e la facultate… Urăsc sentimentul de timp pierdut aiurea, mai ales atunci când până și dormitul ar fi fost mai util…
Da…exact.
..:)
In Romania exista joburi la care te plictisesti? Wow. 😀 La mine la serviciu timpul trece ca fulgerul. E luni dimineata, clipesc de doua ori, e vineri dupa-amiaza.
Si inca cate…Mi-e mila mai ales de fetele care lucreaza in centrele comerciale mai putin populate. Stau la masa sau mai rau, in picioare, si se uita in gol cate 10 ore pe zi.
bravo, Miha! weekend placut in care timpul sa-l faci sa treaca benefic si placut.
🙂
Multumesc mult! Un weekend superb si tie!