De câțiva ani sunt pe cont propriu. Asta înseamnă că mă ocup singură de toate cheltuielile care apar în viața mea: mâncare, facturi, medicamente, haine, produse de îngrijire, cheltuieli legate de mașină (asigurări, eventuale reparații), impozite, reparații prin casă, servicii (medic, stomatolog, ș.a.).
Aș vrea să zic că este ușor, dar nu este. Cel puțin nu la 26 de ani, nu pentru cineva care nu lucrează în IT, nu în Iași. Salariile la această vârstă și în domenii ce nu presupun programare, sunt la nivel de salariu mediu pe economie, cel mult. Și cu banii ăștia nu te descurci prea bine. De aceea eu am găsit o soluție. În afară de job-ul propriu zis mă ocup de diverse proiecte.
Mereu am căutat activități care să-mi aducă bani în plus. În adolescență am fost reprezentant Avon, apoi în studenție am fost și agent de asigurări. După, m-am ocupat cu traduceri, tehnoredactari, content writing, realizare și administrare bloguri, activități minore de SEO (link building, comentarii prin forumuri și alte chestii care erau la modă acum câțiva ani). Nu m-am ferit niciodată de muncă și n-am zis niciodată nu, oricât de ocupată aș fi fost.
Dar acum am ajuns la un punct în care pot vedea că greșesc. Sunt ahtiată după muncă, nu-mi ofer posibilitatea de a renunța la proiecte și de a-mi vedea de viața mea. Deseori, chiar și atunci când lucrez la un proiect part time, îmi trec gânduri prin cap cum să obțin alt proiect. În adâncul sufletului știu că nu e bine, că nu e normal să lucrezi de dimineața până la miezul nopții, zi de zi, săptămână de săptămână. Chiar de acum încă mă simt bine, dorm bine, mănânc corespunzător, nu am probleme de sănătate, nu am nici o garanție că lucrurile vor merge bine în continuare.
Însă cum să o lași mai moale când viața este atât de grea? Când nu mai vrei să depinzi de părinți, nici măcar pentru vizitele mai mult decât costisitoare la stomatolog? Când vrei să ai bani și pentru tine, pentru călătorii, pentru ieșiri în oraș, pentru alte cheltuieli specifice fetelor (coafor, manichiură, haine, cosmetice, ș.a.). Oricând pot apărea cheltuieli neprevăzute, în orice moment poți să rămâi fără un venit stabil…și în aceste condiții, cum să nu cauți și mai mult de muncă, ca să fii sigur că orice s-ar întâmpla, nu rămâi descoperit?
Nu pot să uit cum acum câțiva ani aveam un venit miiic de tot, din care 3/4 dădeam pe facturi și restul pe mâncare. Nu vreau să pierd din vedere lucrul că oricând poate fi nevoie de niște bani – cum am pățit acum vreo 2 veri, când mi s-a spus că se face izolația la bloc și în 2 zile trebuia să scot să plătesc 3000 lei. Sau că o reparație la mașină poate costă și 1000 lei deodată. Sau că asigurările și impozitele, per an, depășesc în cazul meu 3000-4000 lei (n-am luat în considerare și CASCO). Sau că nu se poate ca din când în când să nu se strice centrala de apartament, vreun calorifer sau siguranță sau vreo țeavă să înceapă să picure. Toate acestea mă sperie și cum nu sunt adepta creditelor, nici măcar card de credit nu am, trebuie să economisesc sau să câștig suficient de bine ca să fac față.
Voi cum vă descurcați? Mai apelați la părinți pentru sprijin financiar? Reușiți să puneți bani deoparte?
35 Comments on Muncă, muncă
Leave a Reply to Mihaela Curea Cancel reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
De cand am venit in Bucuresti am inceput sa punem bani deoparte! Am reusit sa ne luam si masina si acum speram la casuta noastra aici. Daca lucrurile vor continua sa mearga la fel, daca vom ramane sanatosi si vom avea putere de munca, ca si pana acum vom reusi sa ii ajutam si pe ai nostri DAR daca nu, nu ne va fi “teama” sa apelam la ei pentru ajutor. Am mai facut-o, l-am primit si avem convingerea ca ajutorul din partea lor va veni mereu cand il vom cere, de se va putea evident!
Foarte bine ca ati reusit sa economisiti. Asta imi propun si eu anul asta.
Si eu incerc sa imi gasesc ceva full-time sa ma mut de acasa sa nu mai depind de parinti insa e foarte greu. Din proiectele in care mai sunt implicata nu ies prea multi bani si niciodata nu pot sa pun bani deoparte pentru vacante, hainute sau alte mofturi. Speram ca o sa se indrepte lucrurile, si pentru tine si pentru cei in dificultate. Spor in toate.
Eu cu siguranta as mai avea de unde sa economisesc, insa nu vreau sa am o viata in care sa platesc doar facturi si cele necesare si restul sa economisesc, vreau sa ma bucur de viata. Vreau sa ies, sa calatoresc, sa-mi cumpar haine si carti…Dar pentru asta trebuie sa muncesc foarte mult.
Ai o mare putere de munca. Si dorinta e pe masura.
Eu chiar locuiesc cu parintii cateva luni pe an. Atunci e bine, ca mai platesc ei facturile. Insa in restul timpului ma descurc prin forte proprii. Greu de tot. Nici nu vreau sa ma gandesc ca vine primavara…
Asta e viata tututor acum 🙁 Inca te poti considera norocoasa ca ai un loc stabil de munca si daca vrei mai poti suplini. Foarte foarte multi nu au norocul asta. Eu momentan am 2 job-uri si sunt intr-un fel de echilibru ‘instabil’, ca in fizica. Dar mereu ma pun in situatia celor care nu au job deloc, e generalizata problema! Sa nu ai bani de utilitati, iar cand ii ai, sa nu-ti mai cumperi mincare zile in sir, ca sa ai cu ce le plati. Asa ca mereu ma gandesc la ei cand mi se pare prea mult si am forta sa continui. Pina voi reusi sa plec din tara 🙂 Te rog sa imi trimiti detalii, daca poti bineinteles, cum se pot face traduceri acasa si tot ce ai enumerat tu. Am incercat sa ajut niste prieteni, dar au dat numai de site-uri de ‘affiliate’, care sunt teapa, nu sutn remunerate deloc dupa ce le faci atata reclama
Da, sunt convinsa ca sunt norocoasa ca am un loc de munca stabil. Pana si proiectele mele sunt stabile…dar e greu. Probabil asta inseamna sa te maturizezi.
Da, sa stii. Imi doresc mult sa-mi fie bine si sunt pregatita sa lupt pt asta. Dar uneori devine obositor.
Din pacate, nici eu nu reusesc sa economisesc. De cand am venit in Iasi – acum 5 ani – m-am intretinut singura. Am primit mancare de acasa insa o perioada destul de lunga de timp si mi-a prins tare tare bine din punct de vedere financiar. Acum insa ma gandesc ca nu am bani pusi deoparte si ar trebui sa ma autoeduc in acest sens.
Si eu vreau sa economisesc… Neaparat. Tin mult sa termin 2013 cu niste economii.
Si eu sunt pe cont propriu de ceva timp. Am inceput cu lucrul din timpul facultatii, vroiam sa fac un ban in plus, lucram pe proiecte cu chestionare, prin toata tara! era distractie dar si multa munca, deplasari, era door to door deci intalneam tot felul de oameni! dar eram rasplatita si aveam mereu banii mei de buzunar! astfel am reusit sa merg in Maroc de mai multe ori intr-un an, la “iubitul meu” pe atunci.
Acum sunt ca si tine, lucrez zilnic, si sambata si duminica daca trebuie! si in vacanta si la 2 noaptea etccc! am 2 job-uri part time cu care reusesc sa ma intretin! si daca mai pica proiecte mai mici asta inseamna deja economii pe care le fac lunar, in general pentru vacante si mici placeri personale sau pentru familie! toata viata am facut economii, niciodata nu mi-a placut sa stiu ca nu am nimic pus deoparte! insa nici nu ma inham la nimic ( casa, masina etc) traiesc normal cu chirie si ma bucur de micile placeri ale vietii (timpul petrecut cu familia, blogul – proiectul meu de suflet – prietenele etccc) uneori traiesc extrem de modest pentru a-mi implini visurile insa astea imi sunt cele mai mari satisfactii 🙂
Bravo alice. Pare ca ai gasit o reteta f buna.
momentan reusesc sa pun ceva deoparte, cam 1000 de RON pe luna. Nu e o suma mare, dar e ok avand in vedere ca am facut foarte multe investitii in ultima vreme.
Ce-i drept, in casa pun doar la mancare si utilitatile mele(internet, cablu, telefon) in rest, se ocupa parintii.
Asa ca pot sa zic ca sunt dependent de parinti…
E mult. 🙂 poate as reusi sa economisesc si eu suma asta dar mereu sunt tentatii…carti, rochii, etc 🙂
Eu încă locuiesc cu părinții și mai cumpăr și eu una, alta, pentru casă + chestii care-mi trebuie mie. Restul banilor sunt puși deoparte pentru când mă voi muta la casa mea… curând, tare curând 🙂
E bine ca contribui si tu la cheltuielile casei.
Eu am mare noroc cu jobul, nici nu speram la un loc de munca bine remunerat si care mi-a permis sa plec din Bucuresti in provincie fara sa sufar din punct de vedere financiar.
Iarasi, am avut noroc cu socrii, care ne-au ajutat cu apartamentul. Insa in anii in care am stat in chirie am strans bani de renovat si de nunta, deci am facut si economii. Acum avem nite bani deoparte de la nunta si punem deoparte lunar cate ceva pentru investitii in casa si concedii, plus situatiile neprevazute de care ziceai tu.
Nu ne lafaim, dar ne e bine si cateodata am mustrari de constiinta ca ai mei amandoi au salariile cat al meu si mai tin si pe sora-mea in facultate… Dar nici nu accepta ajutor din partea mea deocamdata, sora-mii ii mai scap cate ceva ca sa aiba un banut in plus.
Ei, incerc si eu sa nu ma gandesc ca castig mai bine ca cei dragi. Uneori ma simt chiar vinovata, dar asta e. pana la urma daca o sa-mi mearga bine o sa-i ajut si pe ei.
Si eu am jobul fulltime si alte proiecte de content writing pe langa. De economii nici nu poate fi vorba, as vrea eu. Ma bucur ca ne permitem vacante pentru ca multi bani se duc, aruncati pe chirie. Totusi, eu incerc sa nu sar calul cu munca, vreau sa am si cand sa imi cheltui banii pe care ii produc.
Banii pe calatorii nu cred ca sunt pierduti. Merita. Eu de asta as vrea sa economisesc mai mult, pt a calatori.
De fapt apelează ei la mine financiar. :)) Mai greu e să o conving pe mama să spună când are nevoie… trebuie trași de limbă „moșii” ăștia…
De mult timp n-am mai apelat la fonduri extra. Momentan mi-e suficient salariul (IT, București… mă încadrez la categoria semi-vizată de tine în articol, deși știu destule persoane care se descurcă bine în alte domenii și persoane din IT care câștigă relativ puțin, nu văd legătura).
Prin facultate făceam proiecte extra, pentru că nu știu cine ar presupune că poți trăi din bursă și alte chestii. Dar acum prefer să caut relaxare, decât ocupație după muncă.
Înafară de fond de urgențe medicale și fond de călătorii (vacanțe în toată regula, așa în weekend să mă sui într-un tren/într-o mașină și să vizitez ceva, e altă chestie) nu prea am făcut economii, mai mult mofturi. Am și eu criza tinereții și gândul de a face economii majore mi se pare băbesc (deși am în sânge precauția și mereu am rezerve pentru urgențele sus numite). De casă și mașină nu îmi fac încă planuri… că mașină nu vreau și casă… nu știu… nu sunt fan să fiu „apropietăreasă” numai de dragul de a avea hârtia unei case în mână. Dacă peste vreo câțiva ani vine momentul să mă mut, se poate găsi și o chirie ok.
Ei, si eu stiu persoane care castiga bine si nu lucreaza in IT, dar de obicei cei din it castiga cel mai bine, la varste tinere. Si eu cand Zic de castiguri bune ma refer la minim 3000 lei pe luna.
Nu ma pot plange – pentru ca nu sunt angajata cuiva ci propria mea sefa dar am partea de stress aferenta. Am perioade in care muncesc mai putin (iarna) si am perioade in care am foarte multe pe cap si multe responsabilitati- vara.
Din pacate nu pot sa economisesc, n-am putut pana acum.Mereu apare cate ceva.Iar cand ai mei au nevoie de anumite lucruri sau pur si simplu vreau sa le fac o bucurie-o fac si gata. Nu ma uit la bani, sunt cam mana larga.
Recunosc c-ar trebui sa am grija la aspectul asta caci nu se stie niciodata cand apare ceva neprevazut
Si….cheltui destul si cu vacantele chiar daca de unde zburam noi ofertele sunt mult mai accesibile decat din Romania.
Vad ca multi dintre noi nu reusim sa economisim. Asta spune multe si despre economis noastra. Am prieteni care vor sa se mute in germania tocmai pt a putea economisi. Acolo ar castiga mai bine si si-ar permite sa puna bani deoparte.
Da, daca renunti la diverse placeri.
Acu- sa nu-ti imaginezi ca ne petrecem timpul in restaurante, nu, nici macar in weekend nu prea iesim ( o masa decenta in doi ajunge la 50 euro) Nu pentru ca nu ne permitem ci pentru ca noi preferam sa calatorim.
Pe de alta parte aici serviciile sunt scumpe toate. Noroc ca nu platim chirie.
Nu , Germania nu inseamna neaparat ca poti face economii decat daca vii sezonier si lucrezi un an, doi sau mai multi si pui banii la ciorap
Pai ei cam asta vor, sa lucreze cativa ani acolo si sa stranga bani pentru a reusi ulterior sa-si faca o casa aici. Sper sa reuseasca.
Noi am decis să ne mutăm împreună înainte de nuntă, ni s-a părut că vom avea mai ușor grijă de bani, de timp. Nu e ușor să te împarți între job, site, evenimente, casă, gătit, întreținere corporală, căței și curte/flori, dar trebuie să le fac, și le fac cu plăcere.
Pusul de bani deoparte e destul de greu având în vedere că mereu apare o nouă ofertă, un nou eveniment. Acum depinde și banii din câte surse provin. Părinții ne-au ajutat și ne ajută mereu cu drag, e o mare bucurie pentru ei să ne ofere câte ceva de fiecare dată când mergem.
Eu incerc sa nu apelez la parinti pt ca au si ei nevoie de bani. De ex mama ar putea calatori mai mult in loc sa-mi dea mie bani de haine sau stomatolog.
Nu cerem ajutor, ei vor să ne ajute. În plus, la noi e vorba de altceva 😛
Eu inca locuiesc cu ai mei, asa ca reusesc sa imi achit chetuielile personale si sa-mi pun bani deoparte.
Dar a te intretine dintr-o singura sursa de venit in aceasta perioada e chiar provocator. Putini sunt cei care nu au un al doilea job/ o a doua colaborare.
Da, este intr-adevar provocator, ai zis-o bine. 🙂
Eu din fericire lucrez in IT, iar salariul e unul decent. Reusesc sa-i ajut si pe ai mei financiar. De-a lungul timpului am reusit sa fac economii, fiind ajutata de ai mei (cu mancare, cu ajutor la curatenie, cu umblat prin magazine dupa preturi mai bune, cum au putut si ei…). Cu veniturile obtinute din blog si alte mici proiecte imi satisfac micile capricii, asa ca mai reusesc sa pun si bani deoparte. Ma bucur ca am ajuns la varsta la care-i pot ajuta si eu pe ai mei, tinand cont ca ei m-au ajutat o viata intreaga, desi au avut salariul minim pe economie.
In IT stiu ca e ok. Din fericire parintii mei nu au deloc nevoie de ajutorul meu financiar, asa ca e de ajuns sa nu cer, sa ma descurc singura.
Oricum, e grozav ca poti sa-i ajuti.
Te inteleg perfect, Mihaela. Cu gandul la bani, am avut ani buni cand am avut 3 job-uri in acelasi timp 🙂 Nu exista nici sambata, nici duminica, nici Paste si nici Craciun. Apoi am clacat si am inceput sa renunt eu la jobul cel mai stresant si sa raman cu restul…
Nu am apucat sa strang bani, pentru ca mereu au aparut cheltuieli neprevazute si nici nu stau singura, pentru ca vreau sa ii ajut pe ai mei (mama si al meu frate),asa ca locuiesc cu ei. Mai avem de trecut niste “hopuri” si abia apoi vreau sa ma mut singura. Nu cred ca o sa reusesc sa economisesc nici in viitor, insa cred ca-i foarte sanatos sa ai niste bani de-o parte, pentru situatii (medicale mai ales), neprevazute.
Wow, 3 joburi…ma bucur ca ma intelegi, desi as vrea sa nu ma intelegi. 🙂 Iar cu sarbatorile…la fel. Si eu am lucrat pe 31 decembrie, de acasa, dar tot am lucrat. Eh, daca nu lucram acolo, faceam mancare, pana la urma tot lucru e.